Au trecut doi ani de cînd Verónica, o adolescentă dintr-un orășel de pe lîngă Málaga, a dispărut fără urmă. Prietena ei, Marta, cu care plecase în seara aia spre o petrecere selectă cu vedete locale, a fost pescuită la vreo cîteva zile din mare, violată și cu capul spart, dar de Vero, cum îi spuneau apropiații, nu se mai știe chiar nimic.
Poliția spaniolă a renunțat să mai caute criminalul, numai că bunica fetei negăsite, exasperată de impotența autorităților, nu vrea să mai accepte starea de incertitudine și trece investigația pe persoană fizică. Și, ce să vezi, fosta profesoară, acum pensionară, reușește destul de rapid să afle că nepoată-sa făcea bani ușor, ca animatoare și escortă pentru bărbați singuri la evenimente private – adică asta mică o cam moștenise în nonconformism pe ’a bătrînă, hippioată în tinerețea bezmetică în care l-a abandonat pe fiu-său ca să-și trăiască viața. Deci cele două fete vesele erau încă vii și nevătămate la distracția cu alcool, sex și droguri din vila de lux la care fuseseră invitați speciali fotbaliști, prezentatori TV și alți domni generoși. Printre ei și băiatul căruia abuela îi dă acum lecții de pian, unul dintre iubiții pasageri ai lui Vero, martor petrecăreț și furnizor al acestor informații dificil de digerat, extrase cu greu de la sursă. După ce profa de Muzică a lăsat partiturile deoparte, i-a turnat niște somnifere în cafea, l-a legat de piciorul mobilei cu clape și l-a fezandat un pic mai mult cu ciocanul, ca pe șnițele.
Odată scăpată la vale pe panta asta a descoperirii adevărului pe căi necurate și sîngeroase, bunica vigilantă nu se mai poate opri din avîntul de a-și face dreptate cu mîna ei. Însă ca să dezlege misterul acelei nopți fatale și să deslușească soarta nepoatei, e nevoită să intre într-un fel de parteneriat criminal cu tatăl Martei, un interlop foarte periculos care visează de doi ani, zi și noapte, doar răzbunare pentru fiica batjocorită și ucisă.
Nu-i clar cum s-au numărat gropile săpate în Dos tumbas, pentru că miniseria asta e despre mai multe morminte. Dar poate că nu le-au pus la socoteală pe cele făcute la propriu, pentru personaje, și le-au ales pe-alea două, la figurat, ale poveștii. Unul ar fi cel al realismului, mort și îmbălsămat din start: serialul (practic, un lungmetraj de cinema spart în trei episoade) se împiedică în prea multe coincidențe și omisiuni ca să fie și plauzibil. Altul ar fi, evident, pentru mesajul transmis. Unul de responsabilitate: cică, în viață, totul se plătește. Valabil inclusiv pentru rebela care și-a neglijat familia și vrea, la bătrînețe, să-și repare absența de lîngă ai ei, în perioada cea mai grea, după ce noră-sa a murit de tînără, lăsînd în urmă un bărbat nepriceput în ale gospodăriei și două copile prăbușite psihic, fără sprijin feminin apropiat. Numai că, deși e septuagenară de ceva vreme și se presupune că n-a trăit degeaba pînă la vîrsta asta, seniora salvatoare face greșeli copilărești și ia tot felul de decizii proaste, în urma cărora mor oameni, și care, în final, se vor dovedi inutile și lipsite de sens. Fără a da spoiler despre ce (n-)a învățat nepoata din escapada ei, să spunem doar că lecțiile predate de superbunica model n-au valoare educativă pentru absolut nimeni. Nici pentru ai săi, nici pentru telespectator.
Dos tumbas / Two Graves, 2025, fabulă video cu acțiune incredibilă și morală defectă, creat de Agustín Martínez, trei episoade de 42-54 minute, difuzat de Netflix.