Încep acest articol cu o întrebare: ce anume din propria dumneavoastră capră ați fi dispuși să sacrificați în schimbul morții definitive a caprei zvăpăiate a vecinului? Un picior? Ugerul? Ceva- ceva tot trebuie dat la schimb, pentru că blestemata capră a Grupului pentru Reforma USR continuă să behăie cînd ți-e lumea mai dragă. După ce Dan Mircea Cipariu a fost răsturnat din șaua Secției de poezie din București, noul șef nici n-a așteptat să se răcească jilțul predecesorului și a dat publicului primul act oficial. Ce să fie? O poezie? O epopee? Un gazel? Ei, aș. O reziliere unilaterală de contract. Sediul din str. Golescu 15 va fi abandonat. Șase filiale de București, care se reuneau aici periodic, se vor muta în aglomeratul sediu din str. Moxa, asta dacă nu cumva Ioan Vieru, aflat în proces cu USR, își va cîștiga în instanță dreptul de a se întoarce de unde a fost izgonit. Noul spațiu e, cum să spun, cam pricăjit. Are 4 mp și e în litigiu cu redacția revistei Contrapunct.
Lucrurile sînt cel puțin ciudate dacă menționez că în imobilul din str. Golescu asociațiile din București își aveau domiciliul de cîteva decenii și că, în 2012, contractul a fost reînnoit pentru următorii 49 de ani. În comunicatul oferit de dl Horia Gârbea se vorbește de cheltuieli mari și nejustificate. Chiria spațiului de 160 mp era de 939 de lei lunar, iar asociațiile o achitau prin forțe proprii. Plata energiei termice și electrice nu sărea de 1.000 de lei lunar și, repet, era suportată de aceleași asociații. Conform statutului (ah, știu, iar vom auzi replica obișnuită: „Mai dă-l în mă-sa de statut, că îl schimbăm mîine!”), filialele se constituie local dacă au cel puțin 50 de membri, sediu și dotări corespunzătoare, iar Adunarea Generală a Filialei hotărăște asupra tuturor activităților și problemelor. Fără consultarea membrilor, cele cinci camere sînt abandonate. Poate că așa-zișii poeți obraznici își vor vedea lungul nasului, iar pacea și prietenia din interiorul breslei vor triumfa. Mai greu îi va fi scriitorului Radu Aldulescu, care își găsise un acoperiș în fosta redacție a Vieții românești.
Între timp, prin tîrg umblă vorba că s-ar fi ivit un investitor-minune, care bălește după un imobil în buricul tîrgului. Identitatea sau bănetul lui sînt numai vorbe. Dar gurile rele spun că nu iese fum fără foc. Că denunțarea contractului îi va veni mănușă misteriosului investitor. Ar fi prea de tot, prea pe față și nimeni, repet, nu poate oferi vreun amănunt palpabil. Per total, e bine: capra disidenților, în schimb, trage să moară, iar capra USR, fără un ochi, o ureche și cu juma’ de uger, rîde ca proasta în șopron. A meritat sacrificiul.