La Litere, în București. La Observator cultural. Acum, la Cartea Românească, inițiind seria de autor Gheorghe Crăciun.
Reporter: Profesor, șef de gazetă. Ce vrei, de fapt, în România?
Carmen Mușat: Vreau performanță, competiție, dezbatere reală de idei, cu schimb de argumente și nu monoloage în oglindă, în care, de pe poziții de putere, vedete de tot felul să vehiculeze pseudo-argumente. Nu poți cere să fii respectat decît atunci cînd tu însuți/însăți îi respecți pe cei care gîndesc altfel decît tine. Îmi plac studenții care nu sînt de acord cu mine, care îmi întrerup discursul și îmi pun întrebări. În general, îmi plac oamenii liberi, care îndrăznesc să gîndească pe cont propriu, chiar și atunci (sau mai ales atunci) cînd își riscă, în acest fel, confortul personal. Îmi repugnă snobismul intelectual, mai mult decît orice altă formă de snobism. În România mi-ar plăcea ca justiția și democrația să nu fie doar vorbe în vînt. Știi fabula cu „Cîinele și cățelul”? Mi se pare că sînt foarte mulți cei care cer „egalitate, dar nu pentru căței”.
Rep.: Ce stăpînești? Ce-ți fuge din aproximări?
C.M.: „Stăpînesc” o singură certitudine: aceea că nu știu nimic sau, ca să nu fiu acuzată că plagiez un filozof celebru, să spun mai bine că știu că știu infim de puțin. În rest, prefer să mă definesc prin ceea ce sînt, nu prin ceea ce „stăpînesc”. Nu de alta, dar ceea ce „stăpînești” îți poate fi luat oricînd.
Rep.: Vine o nouă generație, croită în străinătate. Moștenesc ei ceva de la generația 1989?
C.M.: Conștiința că sînt cetățeni ai lumii, cu drepturi egale cu ale oricărui alt cetățean al planetei. Pentru ei, libertatea e o stare de fapt, nu un slogan. Nu au complexe și au, de pe acum, conștiință civică și voința de a construi durabil. Unde mai pui că își iubesc țara și le pasă! Au demonstrat-o din plin pe 16 noiembrie.
Rep.: De ce e nevoie de o serie de autor Gheorghe Crăciun?
C.M.: Pentru că literatura română nu se reduce doar la scriitorii în viață. Cărțile lui Gheorghe Crăciun – cele publicate deja, dar și cele aflate încă în arhivă – sînt extraordinar de vii, sînt lumi complexe, ce trebuie explorate de oricine vrea să afle cum a fost posibil să trăiești și să scrii fără să faci compromisuri, înainte și după 1989.