Oameni plecați de zece ani din România (unul avea chiar firmă acolo unde ajunsese) erau vânați de televiziuni prin aeroport și puși să povestească despre cum au venit ei în țară chiar pe 10 august, pentru mitingul diasporei. După care se urcau în mașinile rudelor venite să-i ia de la aeroport și plecau spre ale lor, înspre diverse orașe ale țării. În definitiv, oamenii plecaseră din țară pe vremea guvernelor D.A. sau PDL, n-au neapărat motive să protesteze împotriva unui guvern despre care nu știu decât că-i condus de o analfabetă. Dar dă frumos să apari la telvizor fără să riști și gazele din piață.
Primii români din diaspora care au ajuns în Piața Victoriei au fost tulburații de serviciu Dide, Sandi și Bot, care s-au instalat precum ăia care se duc la mare pe 1 mai și mai pleacă pe 1 octombrie, trăind într-un cort acoperit cu plastice, mâncând midii fierte în ceaun, cu olecuță de mălai șterpelit de pe mesele din restaurant. Nu-i o mâncare rea. Dar de când s-au stricat și Vama, și 2 Mai-ul, parcă oamenii ăia nu-și mai găsesc locul. Oricum, a apărut Patreon, e ușor să cerșești bani pentru “o cauză” și să-ți cumperi rulotă și mașină cu platformă din donații, ca să aperi rule of law în București. Mai ales că, dacă e să campezi în mijlocul Pieței Victoriei, pare că ai ouă, în timp ce pe plaja de nudiști de la 2 Mai trebuie să le arăți. Greu, de la un moment încolo.
Interesul românilor plecați din țară
față de politica din România este extrem de redus în termeni reali. La alegerile parlamentare din 2016 doar 100.000 de români din străinătate au votat. Dar aici e oarecum explicabil. Pentru că românii din diaspora sunt reprezentați de doar șase parlamentari. Doi senatori și patru deputați. Asta, în condițiile în care norma de reprezentare este de un deputat la fiecare 73.000 de locuitori și un senator la 168.000 de locuitori. Luând de bun numărul de patru milioane de români care trăiesc în afara granițelor (o estimare, doar, pot fi mai mulți sau mai puțini), diaspora ar trebui reprezentată de 55 de deputați și de 24 de senatori, din totalul de 328 de deputați și 136 de senatori. Dar este greu să lași doar 2,5% din populația de români din afara granițelor să decidă componența a 17% din Parlament. Căci doar 2,5% din românii din străinătate au votat la parlamentarele din 2016. La prezidențialele din 2014, în turul al II-lea au votat 9,4% din românii din diaspora, adică 377.000. Chiar nu putem spune că-i interesează în mod deosebit situația politică de aici.
La începutul lunii iunie,
pe când se preconiza marele miting al diasporei, cu un milion de participanți, Florin Cîțu, senator liberal, a sărit cu o mega-minciună: Guvernul pregătește confiscarea banilor trimiși în țară de românii din diaspora. Desigur, era vorba despre încercarea de a pune legislația românească în acord cu o directivă europeană împotriva spălării banilor, directivă a cărei neaplicare s-ar putea să ne coste o amendă de 1,8 milioane de euro, plus 22.000 de euro pe zi până la implementare. Dar fake news-ul lui Cîțu pica bine taman în faza de mobilizare a participanților la miting. Ar fi avut un bun motiv să se strângă și să dea cu bolovani în guvern, dacă minciuna liberalului nu ar fi fost demontată.
Mai multe asociații-conservă
ale Serviciului de Informații Externe din diaspora, precum și un partid cu strânse legături cu acest serviciu (PACT), și-au asumat, la început, cel puțin declarativ, organizarea acestui miting. Un băiat despre care scriem și în pagina 3 a numărului curent a lansat filmulețul de chemare, pe 14 iunie. Dar, atunci când a fost să se obțină autorizația pentru miting și să-și asume răspunderea pentru eventualele neplăceri ce ar putea interveni, toate organizațiile care se dădeau organizatoare ale mitingului s-au retras și au zis că ele n-au nici o legătură. PACT a spus chiar, conform relatării 22: “Partidul Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor (PACT) a spus, la finalul întâlnirii cu autorităţile locale din cadrul Comisiei de ordine publică din cadrul Primăriei Capitalei, că a notificat municipalitatea despre protestul diasporei din 10 august, însă nu îşi asumă organizarea lui, ci doar «mobilizarea oamenilor»”.
Așa se face că, în chiar săptămâna mitingului,
acesta s-a trezit că nu are organizatori. Orfan de părinții ideologici și de cei naturali, mitingul a devenit, ca aproape toate mitingurile din Piața Victoriei din 2017 încoace, unul neautorizat. Ilegal poate e prea mult, deși ar fi adevărat. Asta înseamnă că, deși se știe clar cine l-a organizat, cine a chemat oamenii, cine a notificat Primăria în legătură cu desfășurarea acestui miting, nimeni nu-și mai asuma răspunderea pentru ce urma să se întâmple acolo. De ce? Pentru că cei care au mobilizat lumea și-ar fi dorit orice, numai un miting liniștit nu.
Cumva, mitingul și l-au asumat
și partidele din opoziție, dar nici ele nu au vrut să-și asume responsabilitățile unui organizator. Că nu se știe niciodată.
Chiar dacă n-a declarat nimeni asta, mulți dintre declarații organizatori, partidele simpatizante și organizatorii nedeclarați și-ar fi dorit să iasă rău vineri seară. Să fie multe victime, să se plângă, iar lumea să se revolte. Deși în spațiul public circulau de aproape o lună îndemnuri la violență, nici măcar placidul Dan Barna n-a luat atitudine public pentru a îndemna la calm și non-violență. Era mesajul principal pe care ar fi trebuit să-l transmită, înainte de a spune că partidul său susține mitingul. Ar fi trebuit să spună că îl susține doar dacă lumea nu cedează îndemnurilor violente, oricât de multe justificări le-ar găsi acestora alde Tismăneanu sau Liiceanu.
Jandarmii nu sunt lumina lumii
la nivel de șefi, cel puțin. Vineri au avut de trecut un examen de strategie extrem de dificil. Și nu l-au trecut. În loc să reușească să stăpânească situația, au inflamat spiritele. Dar nu au făcut victime, iar asta nu a convenit celor care aveau deja pregătite comunicatele despre moartea oamenilor nevinovați. De altfel, la momentul în care jandarmii au început să intervină în forță pentru a degaj piața, unul dintre organizatori o tăiase acasă de câteva ore, așteptând să vadă sângele la televizor. N-a fost să fie sânge. Ghinion.
Acțiunile jandarmilor trebuie anchetate,
începând mai ales cu șefii lor. Costești 1999 este un moment pe care n-ar trebui să-l uităm atât de ușor, un moment în care șefii Jandarmeriei au procedat oarecum similar, dându-și subordonații pe mâna minerilor.
Dar, în același timp, procurorii trebuie să-i ancheteze și pe organizatorii și “mobilizatorii” mitingului. Altfel, îi anchetezi pe jandarmi pentru că au intervenit în forță împotriva unei activități ilegale.
Dar, dincolo de asta, dacă citiți și articolul despre Sebastian Burduja din acest număr, poate veți înțelege că mitingul ăsta nu avea alt rost decât să producă niște carne pentru tunurile viitoare ale unor băieți deștepți și flămânzi. Și ar fi acoperit și tunurile prezente ale altor băieți deștepți, poate cam prea sătui ca să se mai poată mișca natural și rapid. Sunt feluri diferite de rechini doar aparent, dar le plac aceleași tipuri de ape însângerate, căci de acolo își scot profitul.
Am dormit două ore în noaptea aia. Închid ochii și o văd pe fata aia și pe colegul ei loviți din spate cu bolovani, puși la pământ și loviți minute în șir de zeci, sute de labe și copite aparținând unor creaturi pe care le-ar scuipa și iadul, cutremurat de scârbă și oroare. Am văzut cu ochii mei bătăi date de mascații vienezi unor puștani care nici n-apucaseră să-și regleze portavocea să-și spună și ei ofurile în față la Stephansdom. Care-a scăpat nebătut a fost fugărit ca-n Tom și Jerry pe străduțele de pe lângă catedrală. Ce-am văzut că s-a întâmplat cu cei doi jandarmi pot doar să asemuiesc cu ce s-a întâmplat acum câțiva ani în Egipt când cu revoluția aia care între timp s-a făsăit în dictatură militară. O jurnalistă americană s-a crezut în lumea oamenilor și s-a dus în „piață ” să înregistreze nobilele năzuințe ale luptătorilor pentru libertate și anticorupție. A sfârșit pe post de taharush material. Zeci, sute de bestii au imobilizat-o, i-au rupt hainele și-au jucat cu ea jocul național care uite că nu fu nici hora, nici sârba. Oh, nu, dragalasii nu i-au rupt gâtul. Nici răni foarte grave nu i-au făcut. Dar are careva curajul să-mi spună că femeia aia nu va rămâne traumatizată pe viață? Da, bovina din deal și-a atins scopul. A creat emoție. Emoția asta mă face să provoc orice nevertebrată care miorlăie despre „intervenția disproporționată” a jandarmeriei la o chestie simplă: iau eu pumnii în cap, bastoanele pe cocoașă și șuturile în cur date de jandarmi dacă iau ei bătaia dată de bestiile alea fetei ăleia și colegului ei. Hai, că nici n-o să le fie ruptă coloana cervicală…dacă au noroc. Și le mai zic ceva imbecililor: piesa asta în care jucați voi a mai fost pusă în scenă de câteva ori. Unul din cele mai reusite spectacole a fost regizat de un oarecare Leon Bronstein, acum o sută unu’ ani. Dacă vreți să știți cum au sfârșit-o personajele pe care le jucați voi acum, deschideți o carte (aicea nu v-ajută goagăl) și căutați personajul colectiv „marinarii din escadra Flotei Baltice”. O să vă placă, că-i cu gheață. Și cu m#e la greu.
Si uite cum timpul, ti-a demonstrat cat de credul esti si ce judecata stramba ai. Femeia e bine mersi, dintre civili, mai sunt unii in spital, aia ce stateau cu mainile ridicate…
Toata stima, domnule!
Tovarășe Vasile, țin pariul. Ridic mâinile, iau bastoane, mă duc la spital. Dvs. îl țineți? C-o să fiți bine mersi. Bine, dacă n-o să fiți, dacă ăla care se cațără pe gard să vă dea un bocanc în cap o să reușească să vă facă mai mult decât un hematom la coloană, ghinionul dvs.
Sa ne informam si sa folosim putina ratiune inainte de a pune atata patima in indignare.
Cel putin 2 din cei 8-10 insi care prinsesera pe cei doi jandarmi la inghesuiala sunt chiar oamenii lor. Pusi sa starneasca spiritele cf plan diversiune.
Sigur alti 4-5 erau manifestanti si au lovit cu sinceritate si sete ca raspuns firesc la violentele la care fusesers supusi mai inainte de catre respectivii jandarmi.
Totusi alti 2-3 manifestanti au fost cei care i-au protejat si salvat pe cei 2 jandarmi din miltimea furioasa.
Asta in timp ce vreo 200 de jandarmi priveau impasibili scena linsajului de la vreo 30m distanta. Ei respectau scenariul…da-i naibii de colegi batuti, se fac ei bine.
Si culmea ca in ciuda declaratiilor lacrimoase si a regretelor eterne si premature la adresa fetei jandarm batute, aia a iesit voioasa, in usoara alergare din spital 3 zile mai tarziu (ar fi iesit mai devreme dar prea repede s-ar fi umplut plangaretii ei de ridicol).
Inca ceva: un jandarm, ca e fata sau baiat, nu conteaza, are aceleasi atributii si suporta acelasi grad de pericol. Cand ‘si-o ia’ sexul nu conteaza.
Apropos a gasit cineva pistolul? Nu. Si nici n-o sa-l gaseasca. O alta intoxicare ordinara.
Pe scurt, o alta structura a statului scufundata in prostie, incompetenta si slugarnicie. Manevrata impotriva cetateanului de o gasca de canalii, taraneti penali si analfabeti care se hranesc cu iluzia ca exista scapare.
Poftiți, vă rog, la Parchet să declarați câți și care erau „oamenii lor”, care a fost diversiunea, cine a creat-o, la ce distanță stăteau jandarmii care se uitau cum erau linșați colegii lor, precum și care au fost violențele aplicate de cei doi manifestanților care au lovit cu sinceritate și cu sete în doi oameni căzuți la pământ, ca răspuns firesc. Dacă nu vă duceți, comiteți fapta de tăinuire, chestie care vă face penal cu acte în regulă. Asta pe lângă ceea ce sunteți deja: bestie care justifică un linșaj comis de alte bestii.