Romanul lui Orwell e una dintre puţinele hîrtii de turnesol literare cu ajutorul cărora îţi poţi da seama în ce măsură un regim politic e totalitar sau se îndreaptă spre totalitarism. 1984 a fost publicat în Uniunea Sovietică, cu explicaţia că Orwell proiecta în romanul lui un regim de tip neo-nazist. În România 1984 n-a apărut decît după căderea comunismului. Se ştie acum că regimul politic pe care îl avea Orwell în minte cînd şi-a scris distopia era unul după modelul stalinismului.
Orwell, om de stînga, s-a simţit mai mult decît trădat de comunismul lui Stalin. El a văzut în stalinism o monstruozitate pe vremea cînd o parte importantă a intelectualităţii occidentale ţinea în braţe sistemul sovietic. Unii dintre intelectualii occidentali fuseseră cumpăraţi cu bani şi icre negre de la Moscova, alţii se lăsau păcăliţi de propaganda stalinistă, nu ştiu cu cîtă inocenţă, iar cîţiva dintre fizicienii gînditori americani au găsit de cuviinţă că secretele bombei atomice trebuie să ajungă şi la ruşi, ca nu cumva să se dezechilibreze raportul mondial de forţe.
Orwell e printre puţinii occidentali ai vremii sale care s-au prins în ce constă mecanismul politic al stalinismului şi care a înţeles că între nazism şi comunismul lui Stalin diferenţa e de supravieţuire. Altfel, metodele totalitarismului lui Stalin erau aceleaşi ca metodele prin care Hitler îşi ţinea populaţia sub control şi îi omora sau îi trimitea în lagăr pe cei vinovaţi de etnia lor, pe adversarii politici şi pe disidenţii propriului său regim. Stalinismul nu-şi programa exterminări etnice, dar a comis crime cu pretext etnic. Nu-şi programa asasinate în masă, dar are la activ asemenea asasinate. Şi ajunsese la acea perfecţiune a totalitarimului pentru care nu mai conta de ce te-ai făcut vinovat, ci de ceea ce ai fost acuzat.
Orwell îşi imaginează în 1984 că Anglia, după cel de-al treilea război mondial, a devenit o ţară a unui regim totalitar perfect. O ţară supravegheată de Big Brother, ochiul care-i vede şi-i urmăreşte pe toţi. O ţară în care relaţiile iniţiativelor personale, mai ales sentimentale, sînt interzise, în care ţi se programează momentele de ură împotriva inamicului comun, despre care nu ştii nimic, şi în care depinzi de ceea ce ţi se dă pentru a supravieţui.
Iar mecanismul îţi dă mîncare, ţigări, lame de ras şi tot ceea ce mai ai nevoie pentru a simula o viaţă civilizată, numai în măsura în care i te supui fără obiecţii. Dacă ieşi din rînd şi îţi permiţi să te îndrăgosteşti şi să ţii un jurnal personal, adică să te comporţi şi să gîndeşti altfel decît îţi spune Big Brother, ai terminat-o cu relaţiile graţie cărora te puteai considera un cetăţean normal. Fiindcă ai intrat în contradicţie cu Ministerul Adevărului, cel care rescrie istoria şi care n-are nevoie de nici un fel de mărturie scrisă personală. Fiindcă ai înşelat ochiul lui Big Brother, care nu admite relaţiile amoroase, deoarece pot duce la scăparea de sub control a îndrăgostiţilor. Iar dacă te-ai abătut de la regulile Sale, nu-ţi rămîne decît să plăteşti.
Dacă nu eşti executat, nu-ţi rămîne decît să fii mulţumit că ai fost spălat pe creier, iar după aceea să-i fi recunoscător lui Big Brother pentru că te-a scăpat de greşelile de neiertat de a fi încercat să ai o viaţă personală nesupravegheată şi de a te erija în posesor al adevărului, deşi ştiai că adevărul nu mişcă decît dacă Ministerul de specialitate îi dă voie.