Oficial se numește industrie a jocurilor de noroc însă, în realitate, e vorba de un veritabil cartel ale cărui victime sunt cel puțin comparabile cu cele ale drogurilor de mare risc. Poate chiar mai mari, căci jocurile de noroc sunt un drog despre ale cărui efecte statul nu știe prea multe. Nu prea există studii cu privire la dimensiunea acestei veritabile maladii, cum nu există nici prea multe măsuri de sprijin pentru victime ori protecție pentru potențialele victime.
Sumele uriașe de care dispune cartelul jocurilor de noroc au transformat statul într-un partener complice, incapabil să-și urmărească măcar interesul financiar prin intermediul unui sistem de impozitare corespunzător. Suferința a probabil milioane de români, deveniți victime ale jocurilor de noroc, finanțează o liniște generală. Reclamele la pariuri sportive, cazinouri și jocuri de noroc sunt atât de omniprezente încât l-ar face invidios până și pe Fratele Cel Mare.
Și, totuși, în această liniște asurzitoare se mai aude, ici-colo, câte un glas de revoltă. După cazul primarului din Slatina, penelistul Mario de Mezzo, recent s-a mai auzit o voce, a primarului pesedist din Brăila, Viorel Marian Dragomir, care își propune să interzică jocurile de noroc prin intermediul unor decizii ale Consiliului Local.
E un prim pas, foarte timid, însă un pas într-o direcție pe care mulți o consideră corectă și cel puțin o admitere publică, din partea unor reprezentanți ai statului, cu privire la gravitatea problemei pe care cartelul jocurilor de noroc o prezintă la adresa societății.
Și dacă ar fi vorba doar de un exercițiu de PR, căci pârghiile pe care acești doi primari le au la îndemână sunt aproape inexistente, aceste ieșiri publice ar trebui măcar să declanșeze o dezbatere publică. Iar cei doi edili trebuie lăudați pentru decizia asta, căci nu e tocmai ușor să te poziționezi în favoarea unui dependent – care-și iubește drogul mai mult decât orice și chiar împotriva lui, dar mai ales împotriva unui cartel ale cărui resurse financiare și influență par nelimitate.
Poate că aici ar fi cheia unui guvern și parlament incapabile să acționeze în mod decisiv și tranșant în privința acestui flagel. Mai exact, dacă ei nu sunt în stare, atunci să transfere responsabilitatea către autoritățile locale și comunități.
În prezent, un primar nu are cum să interzică jocurile de noroc pe raza localității pe care o administrează. Tot ce poate face este să nu mai autorizeze spațiile de funcționare, însă aici vorbim de un proces ce se poate întinde pe ani de zile. În plus, orice astfel de decizie, de a nu autoriza un spațiu de funcționare, poate fi contestată în instanță, cu atât mai mult cu cât legislația permite funcționarea acestor unități de pariuri.
Am putea ajunge, se pare, într-o situație de abuz în folosul comunității. Nu e optim, însă ar putea fi un model de administrat o comunitate chiar mai eficient decât modelul a furat, dar a și făcut.