Casa de asigurări de sănătate a apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, adică, mai pe româneşte, CASAOPSNAJ, este unul dintre exemplele de nereuşită şi rea-credinţă de prin părţile noastre. În septembrie 2003, consorţiul AME depune oferta pentru proiectul IT la CASAOPSNAJ, în valoare totală de 43,5 milioane de euro, după ce a câştigat o licitaţie contestată de Intrarom.
Din consorţiul AME fac parte societăţile AME International GmbH (Austria), Servus Information & Communication Technologies SRL, DAD Consulting SRL şi I.Q. Management SRL. Contractul prevede proiectarea, construirea şi implementarea sistemului IT, cât şi şcolarizarea personalului tehnic. Treaba a mers cu stângul de la bun început. Cum la instituţiile mioritice cel mai dificil este demarajul, contractul a rămas mult şi bine în faza de studiu şi analiză. În fine, după ce au pornit motoarele, AME a angajat ca subcontractant firma lui Sebastian Vlădescu, Romanian Soft Company, specializată în piraterie software. Efectele acestei întovărăşiri păguboase continuă să se vadă şi astăzi. Dacă accesezi site-ul CASAOPSNAJ, vei avea surpriza să dai deseori nas în nas cu anunţul că Sistemul Informatic Unic Integrat este oprit temporar dn motive tehnice, dar nu asta e problema. Problema e că au trecut nouă ani, s-au cheltuit mult peste cele 43,5 milioane de euro alocate iniţial, iar asiguraţii încă mai mută tone de hârtii dintr-o parte în alta pentru a dovedi fie că au plătit, fie că n-au datorii, fie că au dreptul la un tratament normal din partea angajaţilor. Poate că, dacă la sistemul informatizat al CASAOPSNAJ n-ar fi lucrat un hedonist plezirist, astăzi am fi găsit mai multă rigoare militară în arhivele şi statisticile asiguratorului de care atârnă toţi ostaşii României.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012