A participat la olimpiadele naționale de informatică, a studiat Computer Science la Universitatea din Toronto, a făcut studii de master la Grenoble, a lucrat ca dezvoltator de software la Zipline Internațional și deține acolo un pachet de acțiuni. Cătălin Drulă e unul din rarii useriști cu studii importante, duse la capăt și transformate în profesie. A fost președinte al USR, ministru al Transporturilor, parlamentar și activist preocupat de infrastructură. Acum candidează la Primăria Capitalei, susținut de calcule matematice și de președintele Nicușor.
Doru Bușcu: Un inginer, un dentist, un funcționar și o jurnalistă intră într-un bar. Așa începe bancul despre alegerile pentru Primăria Capitalei. Spune-mi continuarea.
Cătălin Drulă: Barmanul îi întreabă: „Care din voi știe să și repare ceva?“. Toți s-au uitat la inginer. Se știe de cînd lumea că planul și soluțiile sînt la inginer. La restul sînt doar poveștile.
D.B.: Ultimul primar al Capitalei, Nicușor, ales de două ori, i-a asigurat pe bucureșteni că va rămîne primar și că nu va candida la președinție. Cu toate astea, și-a călcat promisiunea și a abandonat orașul. La fel, Băsescu. Vedem deja un mod de operare. Primăria Generală a redevenit o stație a minciunii, o farsă montată alegătorilor, un instrument egoist de propulsie la vîrful statului. Candidatul se jură, apoi îi lasă baltă pe cei care i-au dat votul. Dacă ajungi primar cum sună jurămîntul tău?
C.D.: Eu cred că supralicităm și vedem niște modele acolo unde au fost niște coincidențe. Dacă s-a întîmplat de două ori, gîndim noi, cu creierele făcute să recunoască modele (pattern-uri), se va întîmpla și a treia oară. Uite, eu nu cred că în următorii 20 de ani va mai ajunge vreun primar general președinte. Și, în orice caz, chiar dacă asta o să-ți întărească teoria, pe mine nu mă interesează funcția. Eu sunt un om orientat spre executiv, funcțiile de reprezentare mă încurcă. Mă interesează funcția de primar general pentru conținutul ei efectiv, adică să fac treabă pentru oraș.
D.B.: Traficul e infernal, aerul e otrăvit, stresul crește incidența morții. Nu mai există spațiu vital. Slujbele mai bine plătite din București înseamnă, de fapt, viață mai scurtă. Spune-mi cea mai bună poveste despre salvarea acestui loc în agonie.
C.D.: Transport în comun eficient, integrare metrou cu STB, linia M5 terminată (Eroilor-Universitate-Iancului-Pantelimon), investiții în infrastructură stradală, piețe, piațete refăcute după concursuri internaționale de arhitectură. Știu, știu, toate astea costă bani. Și nu se pot face decît dacă punem în practică referendumul lui Nicușor pe buget. Nu e chiar o poveste SF, e o poveste care bate și în Sofia, și în Budapesta, și un pic spre Viena. Cu mai multă ordine și dacă nu mai cade orașul pe noi din lipsă de bani, putem să fim și noi mai calmi și să învățăm să conviețuim.
D.B.: Ești inginer de software. Crezi că Inteligența Artificială poate umple golul de inteligență de la Primăria Capitalei?
C.D.: E musai să folosim unelte de 2025 în 2025. Noi încă ne luptăm cu niște țevi din care curge apă și ni se pare insurmontabil pentru că Guvernul lasă Primăria Capitalei fără bani. Cu gîndul la problemele astea din metal și beton, uităm că eficiența în 2025 înseamnă digital și AI.
D.B.: Cum ai digitaliza Bucureștiul?
C.D.: Păi, începînd cu Primăria. Atît interacțiunile cetățenilor, dar și informația trebuie să fie ușor accesibile și la zi. Vreau să facem, pe modelul de la Pro Infrastructura cu harta proiectelor de autostrăzi din România, o hartă a sistemului de termoficare cu țevile schimbate, cele vechi, proiecte în execuție, termene. Atunci cînd le ceri răbdare bucureștenilor, trebuie să și vadă ce se întîmplă. Transparență bugetară. Dacă ai nevoie de o autorizație sau un aviz, să poți să ai dosarul întreg digital. Și fluxurile interne din Primărie, știu de la colegii mei de la Timișoara, de exemplu, ce cîștig de eficiență au avut cînd le-au digitalizat.
D.B.: Spune-mi trei proiecte mari, grandioase, care i-ar da Bucureștiului mizele și reputația unei capitale civilizate, și i-ar face pe bucureșteni să simtă că sînt parte dintr-un plan măreț.
C.D.: Avem Arena Națională, avem Catedrala Națională, dar Bucureștiul nu are o sală pentru filarmonică făcută după un concurs internațional de arhitectură, un loc emblematic (think Sydney Opera). Parcul Uranus. Un parc de 80 ha format din Parcul Izvor, curtea Parlamentului, terenul din jurul Catedralei și al Academiei Române. Chiar am început demersurile alături de consilierii generali. Un concurs internațional de arhitectură pentru regenerare urbană în zona Piața Revoluției, un loc simbolic care trebuie redat oamenilor, în locul parcărilor de mașini care sunt acum.
D.B.: Ce portofoliu de relații personale poți oferi orașului? Cîți șefi de bănci, fonduri de investiții, companii românești și străine, șefi de state, de guverne, de capitale europene îți răspund la telefon? Poți să aduci în Capitală bani și afaceri pe baza numelui tău sau rămîi la mila bugetului?
C.D.: Investițiile private au un rol important în viziunea mea. Politicienii vorbesc prea mult doar despre bani publici. Eu văd primarul și ca pe un facilitator de investiții și creștere economică. Dar nu vreau să mă laud cu relațiile personale, nu despre asta este vorba în alegerile pentru Primăria Capitalei. Pot să îți dau exemplu ce am făcut la Ministerul Transporturilor, unde a trebuit să numesc oameni în consiliile de administrație ale companiilor din subordine. Am numit profesioniști, de la companii de top din piața din România (de exemplu, de la UiPath).
D.B.: La care dintre eșecurile tale personale ții cel mai mult?
C.D.: În liceu, la „Vianu“, am dat toate examenele din România și, în plus, și SAT-urile americane. Am aplicat la 15 universități din Statele Unite. Răspunsurile au început să vină: respins, respins, respins. De 15 ori. Pe atunci, să pleci la studii peste Ocean era ca și cum ai merge azi pe Marte. Întrebarea era simplă: mă las bătut sau mai încerc o dată? Așa că, într-o zi, m-am dus la laboratorul de la liceu unde aveam Internet pe un modem și am trimis dosarul meu direct, pe mail, la patru universități din Canada. Trei mi-au răspuns politicos: „Ne pare rău…“. Una singură a spus: „Da. Te vrem“. A fost University of Toronto și mi-a oferit o bursă completă pentru performanță. Atunci am învățat că perseverența te poate ajuta să depășești orice eșec.
D.B.: Primăria Capitalei te poate îmbogăți mult peste limita pușcăriei. Tu spui că umbli „pe drumul onest“. De ce să te cred?
C.D.: Eu nu vin la Primărie să mă îmbogățesc, eu am făcut deja bani din start-up-urile în care am lucrat înainte de politică. Ultimul dintre ele (Zipline – o firmă care a revoluționat livrările medicale în zone greu accesibile, folosind drone) a devenit un unicorn și, pentru că am vîndut acum cîțiva ani o parte din acțiunile mele, am cîștigat destul de mulți bani. Totul transparent, totul e în declarația de avere. Aceasta este întreaga explicație pentru așa-numita „avere“ despre care s-au fabricat minciuni. Nu e vorba de afaceri ascunse, ci de muncă.
D.B.: Împarți votanții de dreapta cu Ciucu, adică vă slăbiți unul altuia șansele. Pe tine te susține Nicușor, pe Ciucu îl susține Bolojan. Cele două palate duc prin intermediari un fel de luptă sinucigașă. Spune-mi: de ce tu și nu Ciucu?
C.D.: Cred că răspunsul este simplu: eu nu o să închid ochii în fața mafiilor imobiliare, o să continui lupta începută de Nicușor Dan. Nicușor Dan s-a bătut cu rechinii imobiliari, Ciprian Ciucu i-a lăsat să facă ce vor în sectorul 6. Un exemplu: cartierul Exigent din Militari, un cartier supraînghesuit, fără infrastructură, fără spații publice, cu densitate foarte mare, fără spații verzi, fără siguranță și fără soluții de trafic. Plus: eu nu am candidat sub sigla PSD niciodată, Ciprian tocmai a făcut-o acum un an.
D.B.: Dacă ai cîștiga Primăria Capitalei ai fi cel mai votat userist din istorie. Bucureștiul e mai mare ca Timișoara, iar logica politică spune că ar trebui să-i iei partidul lui Fritz. Ai să faci asta pentru binele partidului?
C.D.: Nu. USR e bine unde e și Dominic e bine unde e. Pare că se simte mai bine și mai fericit decît mine să fie șef de partid. Mie nu mi se potrivește rolul ăsta. M-am băgat în 2022 pentru că mi-au cerut-o colegii, aveam cea mai mare cotă de încredere după mandatul de la Transporturi. N-am prea vrut, dar am zis să nu îi las baltă și să mă fofilez, că nu-mi stă în fire. Dar mie mi se potrivesc funcțiile executive, nu astea de reprezentare și colaborez excelent cu Dominic.
D.B.: Inginerie sau politică?
C.D.: Fiecare la timpul ei.
D.B.: BMW sau trotinetă?
C.D.: Trotinetă. (Dar am și un BMW din 2012.)
D.B.: Manele sau Bach?
C.D.: Miles Davis.
D.B.: Nicușor sau Bolojan?
C.D.: Nicușor.
D.B.: Sarmale sau shaorma?
C.D.: Sarmale.
D.B.: Franța sau SUA?
C.D.: Franța.
D.B.: Darwin sau Biblia?
C.D.: Amîndouă.
D.B.: Thomas Piketti sau Niall Fergusson?
C.D.: Nu i-am aprofundat pe nici unul, dar Fergusson.
D.B.: AUR sau PSD?
C.D.: Cucută sau mătrăgună?
D.B.: Mircea Cărtărescu sau Netflix?
C.D.: Cărtărescu.
D.B.: SRI sau SIE?
C.D.: Nu-mi plac gradele decît la pălincă.
D.B.: Nicolae Grigorescu sau Brâncuși?
C.D.: Brâncuși.
D.B.: Familie tradițională sau consensuală?
C.D.: Familie.
D.B.: Băsescu sau Iohannis?
C.D.: Băsescu.