CĂTĂLIN TOLONTAN: „Să facă un pas înainte cei care susțin că au dreptul să ne decidă soarta”

Jurnalist de sport și de investigație, Cătălin Tolontan, împreună cu echipa sa de la Gazeta sporturilor, realizează de mai mulți ani anchete care au devenit cazuri celebre în justiție. De la „Nașii fotbalului” la „Gala Bute” și pînă la cazul de azi, al „Dezinfectanților din spitale”, Tolontan investighează corupția de la noi, adeseori înaintea procurorilor, cu probe de neatacat, în dosare de presă pe care Justiția nu le poate ignora, chiar dacă ar avea chef să nu le observe.

Cristian Teodorescu: Cîți dintre cei pe care i-ai dat de gol în anchetele tale ți-au trimis sau transmis amenințări, în afară de Elena Udrea?

Cătălin Tolontan: Amenințări există la investigațiile importante, dar diluate, că tot e un cuvînt la modă. Adică indirecte și sugerate. În privința Elenei Udrea, cred că sincer că nu a realizat ce face. Se ajunsese la o mentalitate de genul ”Eu folosesc statul împotriva cetățenilor”. De ce îl folosesc? Pentru că pot. Și cînd spun statul, mă refer nu numai la instituții. Și acestea. Dar și la găști care sînt finanțate din bani publici și care se ocupă cu filajul, intimidarea și, uneori, cu încercările de compromitere prin publicare.

C.T.: A încercat cineva să te cumpere?

Tol.: În ultimii ani, nu. Dar s-a întîmplat un episod recent care spune ceva despre disperarea oamenilor. A venit la noi, în redacție, un medic care avea probleme cu șefii săi din spital. Și ne-a spus că plătește oricît pentru o investigație. I-am răspuns că nu există așa ceva. Că investigațiile n-au alt beneficiar decît publicul. Și ne-a rugat să-i recomandăm pe cineva. Atunci i-am explicat că e pe cale să comită un șantaj. Cum? – a întrebat el. I-am explicat că aici va ajunge dacă amestecă lucrurile.

C.T.: Nu ți se pare ciudat că GSP, ziar de sport, a ajuns cel mai tare cotidian de investigație din România, cînd asta ar fi trebuit să fie treaba ziarelor generaliste?

Tol.: N-aș spune că sîntem cei mai tari. În presă succesele sînt relative. Dar da, e ciudat. Și avem o problemă de competență. Plus una de surse, pe care le găsim mai greu decît în sport, unde deja sînt certificate în decenii. Rezultatul e că e nevoie de mai mult efort din partea echipei de jurnaliști ca să compensăm minusurile. Pe de altă parte, există și un mare avantaj. Sîntem outsider-i și privim lucrurile cu acea curiozitate a copilului de clasa a patra. Așa îi și rugăm pe oficiali să ne explice: ”Ca unui copil de clasa a patra”. Există în Spotlight un moment în care avocatul armean îi spune jurnalistului de origine portugheză: ”E nevoie de outsider-i ca să spui ceva în orașul ăsta atît de închis”. Nu că ne-am compara cu cei de la Boston Globe, dar teoria outsider-ului funcționează.

C.T.: Avem nu știu cîte Parchete și servicii secrete, cum de prosperă, totuși, atît de vîrtos corupția în România?

Tol.: Instinctul sănătos al presei e să stea la distanță critică de orice formă de putere. De pildă, noi expunem în mod constant DNA. În cazul cu sponsorizările pompierilor au clasat de două ori un dosar. În cazul cu dezinfectantele, au avut dosarul în mînă și l-au trimis la un Parchet de sector! Dar, dincolo de orice, Laura Kövesi a avut dreptate cînd, la ultimul bilanț, a spus clar că anticorupția nu înseamnă doar actul de acuzare sau condamnarea. DNA nu va salva niciodată România și nici o țară nu se salvează așteptîndu-și salvatorii.

C.T.: După tot ce ați dat voi la iveală despre afacerea dezinfectanților, pesimiștii spun că se pregătește o mare mușamalizare și pînă și mulți optimiști cred că nu vor cădea ce capete ar trebui să cadă. Ce părere ai?

Tol.: Cazul se joacă încă. Dar eu nu cred în chestia asta cu serviciile sau conspirațiile omnipotente. Or fi încercări și au fost protecții, dar să facă un pas înainte cei care susțin că au dreptul să ne decidă soarta! Hai, luminați-vă fața!

C.T.: Există un Dumnezeu român al corupților?

Tol.: Există studii care arată că integritatea este dezirabilă în România. Starea naturală nu e cea de corupt. Nimeni nu se naște și nu se formează pentru a deveni un corupt.

C.T.: Mai există, la noi, un Dumnezeu care are grijă de oamenii de rînd?

Tol.: Da, cetățeanul. Adică fiecare din noi.

C.T.: Lupta cu corupția din ultima vreme ni se trage de la Marele Licurici sau au prins procurorii noștri curaj, cît și cîți au prins?

Tol.: Iar ne salvează cineva? Eu cred că, în acest moment, pentru România sînt mai importante TVR și RRA decît e SUA. Forțez comparația, dar înțelegeți unde bat. Noi sîntem 50 în redacție și 80 în toată compania care editează Gazeta Sporturilor. Celelalte redacții de presă scrisă, de site-uri și radiouri sînt chiar mai mici. În acest timp, radioul și televiziunea publică au peste 5.000 de angajați împreună! Gîndiți-vă cîte informații ar putea afla oamenii, ce conversație națională deschisă, dar și incomodă, s-ar putea naște dacă aceste resurse jurnalistice ar fi bine gestionate. Cînd alții se uită la Washington, eu mă uit pe ”Pangratti” și pe ”Berthelot”. Poate că, după ce o să-și revină din depresia ratării Eurovision-ului, se apucă și TVR de presă ca serviciu public. Am fost rău. Îmi cer scuze.

C.T.: Avem legi bune, prost aplicate, legi bine intenționate, dar stupid redactate – sau legi de tip strecurătoare, dinadins concepute astfel?

Tol.: Nu știu dacă e eficient să ne întoarcem mereu la legi, adică la fermentul zero al democrației. Cum știm noi că legile sînt proaste și că ne trebuie unele noi, dacă nu le respectăm pe cele pe care le avem?! Hai să facem exercițiul de a le respecta pe acestea care există și, da, le perfecționăm după ce interacționăm responsabil cu ele și aflăm ce nu funcționează.

C.T.: Dă-mi un motiv să fiu optimist, fără să par prost.

Tol.: Am mai spus-o. Unul dintre jurnaliștii Gazetei care i-au pus pe fugă pe marii aristocrați ai sănătății se numește Răzvan Luțac și are 23 de ani. E de șapte ani în redacție și e la prima investigație majoră, că nu te poți apuca de anchete fără o bază profesională. Există mulți astfel de jurnaliști în țară. Important e să le dăm o șansă. Gîndiți-vă cîți demnitari sînt deja demiși de anchetele pe care le vor face tinerii aceștia în următorii douăzeci de ani! Sînt demiși șmecherii și încă n-au aflat.