Măreția de pe Calea 13 Septembrie e dovada clară că banii curg din cer. Programul de vizitare a Catedralei Mântuirii Neamului seamănă pe undeva cu frecvența cu care cetățenii care sălășluiesc în București primesc apă caldă. Se strică o conductă, se repară de mântuială, pe repede-înainte, apoi se dă drumul la apă. Toată lumea în extaz, habemus apă, dar două zile mai târziu se oprește iar. Un fel de amăgeală de-aia, am reparat, dar nu prea, de parcă le ridicăm mingea la fileu meșterilor care întreabă filosofic: „Cine v-a lucrat aici?“.
Așa și cu Catedrala. Faci mare tam-tam, chemi mii de oameni la inaugurare, apoi o închizi, că mai ai ceva de cârpit pe la pereți, pe la icoane. Dacă stai bine și analizezi atent, parcă sfântul din dreapta jos, din colțul din stânga al Catedralei, nu are chiar ochii de-un albastru perfect, așa că mai chemi o echipă să-i repare. Iar astfel de lucrări nu se pot face în pauzele dintre slujbe, că dacă, Doamne ferește, intră un enoriaș în lăcaș și vede că instalezi pompițe în spatele icoanelor, ca să plângă când babele se roagă mai abitir?
Cred că se fac niște îmbunătățiri și pe la cutia milei. După ce au fost instalate POS-uri, am vaga impresie că și recipientele de înghițit bani cash au nevoie de o îmbunătățire, dacă nu chiar de o ranforsare. Cutiile din lemn nu mai sunt la modă, hoții s-au cam șmecherit și ar fi de bun augur să fie plasate, strategic, direct niște seifuri.
Ca orice biznis, BOR are nevoie și de investiții. Se știe de când pământul că afacerea merge strună, dar, după un timp în care banii curg de la sine, e nevoie și de ceva care să ia ochii, ca să se vadă că se fac eforturi pentru a aduce sfântul spirit printre muritori. Așa că până pe 29 noiembrie se mai fac niște mozaicuri și se mai pun niște „instalații tehnice“, că instalații fictive au tot pus în ultimele sute de ani.
Dar nu vă faceți probleme, că nu se toacă bani aiurea. Până pe 29, clienții sunt invitați să participe la slujbe la Paraclisul Catedralei. Se pierd totuși niște sume frumușele, că spațiul e un pic mai mic, dar mai bine minimalizăm pierderile decât să rămânem în pana prostului, și fără slujbă la Catedrală, și cu celălalt lăcaș gol. Că timpul trece și ar fi un pic absurd să faci slujbă de Sfântul Andrei pe 5-6 decembrie, când se oprește ploaia. Bine, nu e ca și cum nu s-ar mai fi ținut încă o dată aceeași slujbă din cauză că vremea a fost neprielnică. Faci, nu faci (slujba), vremea banilor moca trece.
Urmează zilele de foc, 30 noiembrie și 1 decembrie. Dacă aș fi cazino și aș oferi un Merț la tombolă, aș angaja echipa de strategie a BOR, că nimeni altcineva nu reușește să adune atât de mulți creduli sub același acoperiș. Cu toții, dornici de a oferi și banii cu care nepotu’ s-ar descurca o lună întreagă la facultate. Locurile sunt limitate, pentru că de pe 3 decembrie se închide iar măgăoaia și începe iar peticeala, până pe 23 decembrie. Poate pe 24 se ține iar slujbă exclusivistă, cu politicienii. La câți bani au pompat în clădirea aia, merită cel puțin o poză în altar, prinsă cu niște sârme deasupra Sfintei Mese.