Jurnalul lui Angela Merkel
15 noiembrie – Sînt absolut dezgustată de povestea asta cu neonaziştii. Să moară Ahmed, dacă nici Germania nu e o ţară democrată care crede în drepturile omului, atunci cine? E inuman! Părerea mea e că astfel de oameni ar trebui pur şi simplu duşi în tabere de exterminare, torturaţi, electrocutaţi, jupuiţi şi apoi daţi prin lămîie ca un şniţel.
16 noiembrie – Cel mai mult în toată povestea asta mă enervează că neopăcălicii ăştia s-au apucat să omoare turci şi arabi. Păi, bine, băi, chelboşilor, eu de unde mai găsesc alţii care să muncească pe salarii de mizerie pentru mine, pînă la moarte, şi să-mi crească economia? Unde? Nu puteaţi şi voi să omorîţi nişte francezi sau italieni, ca toată lumea?
19 noiembrie – Mă gîndesc că dacă neonaziştii ăştia ar fi fost chiar atît de periculoşi pe cît se spune, pînă acum, în Grecia, ar fi apărut deja postere cu ei în uniformă. Au apărut? Păi, vezi? N-au apărut. Tot eu trebuie să port pe umeri şi povara asta.
21 noiembrie – Trebuie să recunosc că am fost surprinsă să aflu că încă mai există nazişti get-beget, în ţară. Credeam că după plecarea cardinalului Ratzinger la Roma, ca să devină Papa, singura uniformă nazistă care mai trece din cînd în cînd pe la noi e Radu Mazăre, cînd face escală spre Rio de Janeiro.
Jurnalul lui Hitler
15 noiembrie – Nu sînt deloc mîndru de urmaşii mei, neonaziştii. Am văzut recent o poză cu ei şi mi se pare că arată ca naiba. Cum vine asta, să ai chelie încă de la 17 ani? Păi, eu am 122 şi încă nu mi-a căzut tot părul.
16 noiembrie – Tinerii din ziua de azi nici nu ştiu pe ce lume sînt. Aş avea pentru ei o întrebare elementară: Dacă n-ai pic de păr pe cap, cum naiba îşi mai dau seama oamenii că eşti blond cu ochi albaştri? Mă rog, poate că sînt eu complet depăşit de vremuri. Cine ştie, e posibil ca, mai nou, ăsta să fie ţelul germanilor de extremă dreaptă: acela de a forma o rasă pură de arieni cheli, cu ochi albaştri.
19 noiembrie – Nu sînt de acord cu ce-au făcut neonaziştii mei. Ce-au avut cu bieţii imigranţi turci, care vindeau kebab în mod paşnic? Spun asta pentru că şi eu sînt imigrant aici, în Argentina, şi ştiu cum e. Nici mie nu mi-ar fi convenit ca tinerii din Buenos Aires să iasă în stradă şi să strige lozinci xenofobe împotriva germanilor nazişti, care s-au stabilit în ţara lor şi le-au luat locurile de muncă. Ca să nu mai spun că imigranţii sînt mereu infinit mai harnici decît localnicii. Într-un timp, Mengele avea grijă de trei bătrîni din cartiere diferite ale oraşului şi mai făcea şi curat prin casă la o familie de corporatişti. E adevărat, se întorcea uneori acasă cu o mînă sau cu un rinichi care nu îi aparţineau, dar, în mare, era un om cinstit. Niciodată nu a pus mîna pe organe vitale care nu erau ale lui.