A avut loc slujba de sfinţire a picturii Catedralei Naționale, săvârşită de cei doi patriarhi, împreună cu un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoţi şi 12 diaconi. La încheierea slujbei de sfinţire a picturii se va citi actul de sfinţire. Vor urma alte și alte sfințiri. Clopotul, spre exemplu, va trebui și el sfințit, deși nu e cel mai mare din lume – rușine BOR! Apoi trebuie sfințite buncărele atomice de sub catedrală, că doar nu le lași așa.
Călin Georgescu și Makaveli au lipsit de la această sfințire, însă, altfel, ai zice că a fost unanimitate, a fost ceva „în cuget și-n simțiri“, chiar și useriștii au participat, uitând de „Spitale, nu catedrale“. Nu știu dacă procurorii-șefi de Parchete au fost și ei prezenți, șeful ANAF, toți cei care, altfel, de-a lungul anilor, ar fi putut să muncească puțin alături de jurnaliștii de la proiectul „Să fie lumină“.
35 de ani în care am terminat un rest de stații de metrou și această catedrală. E, am putea spune, tot ce-am făcut noi, cei de după Revoluție, de la un capăt la altul, ceva încheiat, cu cap și coadă. N-o să amintesc de spitalul ăla de mari arși sau alte baliverne ce ne mai trec prin cap, atât s-a putut. Peste 200 de milioane ar fi, cică, toată distracția. E amuzant să vezi că, doar în 2024, Guvernul a dat 20 de milioane de euro. Dar, na, vrei clopot de 25 de tone, costă.
Nu știu de ce naiba s-a încercat cu Bolojan, când Daniel era aci, în curtea Parlamentului. Un om care, iată, chiar știe să ducă ceva la bun sfârșit. Tot se voia uniune națională. Mai uniune de-atât nici nu se putea, iar Călin Georgescu n-ar fi zis nimic. Mă rog, ar fi zis câteva propoziții de-alea de-ale lui fără nici un sens, un citat dintr-un Apostol din capul lui.