N-am văzut pe nici o televiziune cu audiență știrea că Mircea Cărtărescu a primit International Dublin Literary Award, o întâmplare a unui român care depășește cu mult anvergura Șoșoacăi la trap într-un videoclip imbecil.
N-am văzut interviuri cu Mircea Cărtărescu, emisiuni dedicate, prime pagini de ziare, mă rog, ați înțeles ce vreau să spun.
Dincolo de asta mai e ceva: premiile acestea sunt sponsorizate de Consiliul Local Dublin. 100.000 de euro, din care traducătorul, pentru cazul de față, primește 25%. Mă gândesc ce jale ar fi în București ca un roman – unul cu „p*ulă și p*izdă“ – să primească 20.000 de euro, să spunem, „bani publici“. Asta nemaivorbind de faptul în sine: bani pentru scriitori, premii consistente, municipalitatea implicată într-o asemenea manieră.
Cert este că am ajuns să ignorăm cu totul astfel de realizări, stăm cu nasul unii în fundul altora, definitiv, dedicați pe veci centimetrului pătrat de mizerie, secrete de stat și frustrare care a devenit România.