Cât a durat entuziasmul? S-au făcut două săptămâni? Eh, hai că nici măcar n-a trebuit să așteptăm ca realitatea să ne aducă cu picioarele pe pământ. Nici n-a trebuit să vedem cum arată măririle de taxe și impozite, cum arată numele gherlelor ce vor fi format viitorul Guvern, nimic. A venit CCR, ca de nicăieri, și a pus capăt transparenței. Și democrației, că ce democrație e aia făcută la întuneric, pe-ascuns?!
Aceleași făpturi mărunte cu apucături de dumnezei, care mai ieri ne ziceau nu e constituțional să elimini pensiile speciale, de parcă pensiile alea veniseră direct din cer, la pachet cu tablele lui Moise, ne zic astăzi că transparența nu există. Nu la noi, începând de mâine. Rudele îmbogățite ale politicienilor săraci pot sta de acum liniștite, că nimeni nu le poate cotrobăi prin dulapuri după schelete din aur, or prin conturi după milioane.
Avem, iată, un CCR pentru liniștea politicienilor corupți, la nici două săptămâni după ce Nicușor Dan ne povestea despre cum Justiția e o prioritate. Ei, iaca, joac-o pe-asta, domn’ Președinte!
Bașca, colac peste pupăză, ANI a fost lăsată și fără ultima ei utilitate, aceea de depozitar al acestor declarații de avere. Nu e ca și cum se mai lupta ANI să păstreze integritatea în spațiul public, dar măcar avea utilitatea unei biblioteci în care se adunau toate acele acte. S-a dus și asta.
Probabil că nu mai e mult și CCR va spune că nici declarațiile de iubire pentru ei, politicieni și mamele lor nu vor mai fi fost obligatorii. Mă rog, astea nu erau, oricum, dar sigur va exista un val de iubire începând cu seara asta!