Cuvintele au, în trupul lor de sunet și expirație, ceva zgrumțuros sau, dimpotrivă, ceva aerat, răcoros, ca diferența dintre "grunjos" și "serafic", parcă în directă legătură cu ceea ce semnifică. Ce ar denumi oare, după cum se unduesc pe nicolavă, pe scăriță și ciocănesc în timpane, numele unor persoane publice dacă ar fi substantive comune?
Iată variantele mele:
Blejnar – Îmi pare că ar fi numele unei boli venerice care a avut o recrudescență puternică între cele două Războaie Mondiale.
Fuia – Cred că ar putea denumi sunetul pe care-l face o gagică mai plinuță, îmbrăcată în raiați, și care se freacă între picioare.
Macovei – Sărbătoare la prostituate. Ziua în care aleg un tip cu care să facă sex fără să-i ceară nici un ban. "Nu-mi da nici un ban, spune Bodaproste, că azi e Macoveiul!", zice ea trăgîndu-și chiloții.
Ponta/Pontă – Boală psihică la animalele mici manifestată prin mîncărimi în zona botului. Se tratează prin afecțiune și comprese cu albastru de metil.
Meleșcanu – Îmi pare a fi denumirea unei unelte de lucru folosită la începuturile industriei siderurgice. Parcă îl și aud pe un muncitor rugîndu-l pe un altul: "Dă-mi, te rog, și mie meleșcanul, că am puțină treabă cu el!"
Becali – Pare a fi denumirea unei alte scări de măsurare a cutremurelor.
Boc/Bocul – Îmi pare că ar fi un grad de marinar de pe corăbiile care făceau comerț cu sclavi în secolul XVI și care avea ca principală responsabilitate să arunce peste bord glețile folosite peste noapte la cele mai de jos nivele din cală.
Boagiu – Instrument de tortură metalic din vremea Inchiziției folosit pe cei care întrețineau relații amoroase cu parteneri de același sex. Arăta ca o pară care se introducea în locul păcatului și care apoi, prin acționarea unui mic șurub, se deschidea. O mișcare asemănătoare deschiderii bobocului de trandafir.
Bute – "Bute" ar fi verb, deci nu vorbim aici de el.