Ce prim-ministru bun ar fi fost Ponta, exclamau alegătorii peste ani, dacă Ponta n-ar fi primit niciodată nominalizarea din partea lui Băsescu!
Copilul care a supt la bătrînele lupoaice pesediste a cedat la prima briză de sînge care i-a umflat nările. A mușcat din primii mihăieși care i-au ieșit în cale și cu cît înfiera mai tare setea celui de la Cotroceni, cu atît i se usca și lui gura mai rău.
Povestea plagiatului nu este o poveste. Sau nu s-a născut încă în USL și Antene scriitorul ăla care să ne convingă de asta. Este, pentru orice animal politic, supradoza de tranchilizant care îi produce moartea. Și, cei care vor să-l bocească, s-o facă, pentru că Victor Ponta, tînărul care vroia să facă lucrurile altfel, e mort. Tînărul care a venit împreună cu soția și mama la investitura de la Cotroceni, cel care promitea cinste, onestitate, justiție, nu mai poate aburi nici oglinda.
Dar gata cu plînsul, scoateți bocitoarele din cameră, deschideți șampaniile, aprindeți trabucurile. Cadavrul cel tînăr poate să nască un om politic.
Da, iată, abia la 10 ani de la intrarea în politică, dilatația e optimă, Hrebenciuc și Mitrea își trag mănușile de plastic pe mîini, își pun măștile și strigă: Pensă!
Pe hol, frecîndu-și mîinile, Năstase speră ca micuțul să fie sănătos, să aibă obrazul gros, stomacul ca haznaua și o foame teribilă de supt de oriunde.
Și cum să facă? Păi, cum se face.
Să-i numească securiști pe cei care vorbesc de plagiat, să spună că are treabă, că nu stă el în loc de un alcoolic și niște lăzăroi cînd are o țară de condus și-o responsabilitate imensă, să meargă prin sate, să mîngîie babe pe creștet, să lase fruntea-n prohab și să apară călare pe o ambulanță albă la redeschiderea unui spital închis de vechea administrație, să se arunce în mijlocul profesorilor nedreptățiți, să se frece cu ei pe corp ca tipele din Playboy cu buretele cînd își spală mașina în asfințitul texan, să tragă, cu acte și sume furate, în țintele sigure, cele din cauza cărora PDL a devenit numele unui cimitir: Udrea, Blejnar, Boc, Videanu.
Ce șansă, cînd ai fi zis că totul e pierdut!…
Să nu-și facă probleme de alegători. Nu e primul șofer care, după ce îi fute promițîndu-le o familie, demarează în trombă.