Unii le spun „Cavalerii Sfîntului Grătaar“, alţii folosesc termenul ştiinţific de „dobitoci siniştri pe care i-aş vîna cu pistolul de bătut cuie“. Indiferent de nume, sînt nişte români cu un profund simţ al istoriei. Munţii şi văile sînt deja pline ochi de artefactele necivilizaţiei lor, în ciuda eforturilor unor fraieri ecologişti. Fraieri pe care i-am întrebat ce şi cum, culturiştii Mel Tèni fiind prea modeşti ca să ne răspundă.
Fiţi mîndri: cele de mai jos sînt 100% reale
Pe Valea Prahovei (nu spunem unde, să nu vină sataniştii), bine camuflat printre conserve, s-a găsit un femur. Nu ştim exact cum a ajuns acolo. Priviţi conserva de fasole cu ciolan de alături şi resemnaţi-vă cu ideea. Continuaţi spre Buşteni, unde, într-o rîpă, departe de orice drum practicabil, odihnesc bine-mersi trei roţi de tractor. Cu tot cu jante. Aşa, să se chinuie patru inşi cărîndu-le cîte una, în timp ce fetele adună roţi şi osii de căruţă şi plîng încetişor „Nechifoooor!“.
Aţi obosit? Atunci vă recomand canionul 7 Scări (Piatra Mare), unde zace un recamier confortabil de două persoane. Pături, perne, prezervative şi teste de sarcină găsiţi pe drum, nu-i problemă. Dacă v-aţi întîlnit cu ursul, luaţi şi o pereche de boxeri bărbăteşti. Verificaţi să n-aiba un tampon folosit înăuntru, că s-a mai întîmplat. De două ori. Recamierul nu e stabil? Ancoraţi-l cu piroane de două kile, uşor de găsit pe lîngă pilonii telecabinei către Babele. Aveţi pe traseu şi o jumătate de uşă de frigider (nu întrebaţi); luaţi-o, e bună de contrafort.
În final, i-am întrebat pe ecologişti ce-au învăţat despre cultura Mel Tèni: „sînt nişte mici Dumnezei. Au venit la o prăpastie de 30 de metri şi au lăsat în urmă un munte de gunoaie de 40“. Un îndemn? „Băi, ţăranilor, aruncaţi gunoiul lîngă drum, să le fie mai uşor proştilor care vin să strîngă după voi.“