Premierul Ungureanu are dreptate: e aşa o frenezie în jurul Transelectrica, de nu îi vine să creadă nici unui om normal la cap. De la începutul anului 2012 şi până luni, 2 aprilie, Transelectrica a anunţat pe SEAP nu mai puţin de 599 de achiziţii publice. Unele sunt hilare: 400 de lei fără TVA pentru un „clickboard simplu“ la Bucureşti; 550 de lei fără TVA pentru „servicii de umplere cu butan a buteliilor“ la Constanţa; 60 de lei pentru un cartuş pentru maşina de francat la Bucureşti, 345 de lei fără TVA pentru „bocanci termoizolanţi cu carâmb înalt“ la Sibiu etc.
Mai puţin hilar este că aceste achiziţii publice au ca unic obiect înfrumuseţarea Transelectrica înainte de privatizare. Iar bocancii, cartuşele, buteliile sau clickboard-urile nu sunt decât o mică parte din suma totală pe care Transelectrica este dispusă să o spargă pe achiziţii publice taman acum, în ajunul marii vânzări.
Suma totală a acestor 599 de dosare de achiziţie publică strânse în doar trei luni este de 1.053.087.585 de lei, adică aproximativ 241.000.000 de euro. Unde e graba, de ce în trei luni Transelectrica organizează de două ori mai multe proceduri de achiziţie publică decât în tot anul 2011? Poate pentru că trebuie predată curată, reparată şi cât mai funcţională investitorilor?
Cifra de afaceri a Transelectrica în 2011 a fost de 2.904.321.881 de lei. Ei bine, în doar trei luni, societatea vrea să cheltuiască pe achiziţii nu mai puţin de o treime din această cifră de afaceri. Mai mult, Guvernul a încasat 37,7 milioane de euro pentru 15% din acţiunile Transelectrica. Ceea ce plasează firma la un preţ de aproximativ 248.200.000 de euro. Cu 11.000.000 mai puţin decât capitalizarea bursieră şi de-abia cu 143 de milioane mai mult decât profitul operaţional pe 2011. Să tot cumperi Transelectrice de la statul român, dacă acesta le vinde în aşa fel încât un investitor bursier să obţină în doi ani un profit egal cu valoarea acţiunilor. Ba mai mult, să-ţi şi facă statul investiţii de ultimă oră de 241.000.000 de euro, adică ceva mai mult decât va încasa vreodată, în dărnicia-i, de pe bursă.