În subteranele DNA, la adîncimea la care trăiesc coropișnița, rîma negră și cîrcîiacul, sub o lampă prizărită, într-un ungher plin de mucegai, stă și scrie Nelu Iordache. De mai bine de șapte luni, cu un sîrg pe care l-ar invidia și Balzac, Nelu Iordache scrie neîntrerupt. Cînd și cînd, procurorul vine și alege anumite pasaje – pe cele mai reușite din punct de vedere politic. Despre celelalte e bine să știm că nu vor vedea niciodată lumina tiparului, dar își vor arăta mai tîrziu folosele în numirea și comportamentul unor miniștri ascultători. Nelu Iordache nu a scris doar despre Ovidiu Silaghi și e o nebunie să credem că i-a dat bani numai lui. Despre Anca Boagiu, de exemplu, cea care i-a îndesat buzunarele cu contracte, a scris un mic volumaș. A mai scris și despre firmele asfaltatorilor portughezi care i-au pretins bani și de la care i se trage arestarea, fiindcă, deh, Jose Manuel Durao Barroso s-a dovedit a fi de folos la lovitura de stat.
A scris, firește, și despre Elena Udrea, și despre Radu Berceanu, și despre o armată întreagă de pedeliști care i-au înmulțit și oblăduit averea. Dar, ca în atîtea cazuri nefericite din literatură, această operă se prea poate să-i fie recunoscută doar postum. Apropo, faza cu ceasurile elvețiene primite de Boagiu face deliciul procurorilor la pisoar.
Berceanu scapa, ca are multi trebadusi care vor intra ei benevol. Numai la DOlj, Stefan Stoica si Marinica Dinca au pornit de la IQ minus 2 si au ajuns parlamentari. Pentru asta, ar face si un pic de puscarie in locul binefacatorului.