Este greu de spus dacă România (de când statul nostru poartă acest nume, adică din 1866) a avut vreodată un strateg militar vizionar, inovator, care să facă mai mult decât să meargă în trena strategilor occidentali. Asta și pentru că România nu a fost niciodată singură în războaiele importante la care a participat din 1866 și până astăzi. Și sunt trei astfel de războaie: Războiul de Independență, primul război mondial și al doilea război mondial. În toate, România a avut aliați care fie i-au dictat strategia, fie au ajutat-o să aibă una. Chiar dacă istoria romanțată a celor ce au locuit pe aceste pământuri în ultimii 2.000 de ani ne vorbește despre glorioase fapte de arme și bătălii glorioase, este foarte posibil ca singurul conducător de oști care să fi avut ceva viziune strategică să fi fost condotierul Mihai Pătrașcu, intrat în cărțile de istorie sub numele de Mihai Viteazul.
România contemporană
are propriile ei școli militare de nivel universitar, dar militarii care conduc armata României trec, de multă vreme, neapărat, prin școlile partenerilor noștri strategici. Practic, nu este vreo schimbare majoră față de perioada 1946-1989. Atunci, capii armatei treceau, neapărat, prin lungi perioade de instruire în URSS. S-a schimbat doar direcția în care, obligatoriu, arată busola unui militar care vrea să aibă o carieră în Armata Română: în loc de est, arată, cu încăpățânare, vestul. Studiile generalilor care conduc Armata Română nu se mai desăvârșesc la Moscova, ci în SUA. Nicolae Ciucă a făcut studii militare în SUA. Generalul Daniel Petrescu, actualul șef al Statului Major General, a făcut studii în SUA. Șeful Statului Major a Forțelor Aeriene a făcut studii în SUA. La fel și alți generali și colonei aflați în eșaloane inferioare de decizie ale Armatei.
Este normal, suntem membri NATO, este vorba despre partenerii noștri cu experiență militară mult mai mare, avem ce învăța de la ei, avem de unde lua lumină.
Totuși,
date fiind dimensiunile și posibilitățile României, sunt oare potrivite doctrinele militare ale unor mari forțe cu nevoile și realitățile noastre?
Are România – sau a avut vreodată – capacitatea de a pune în practică, de una singură, strategiile pe care le-au gândit sovieticii sau americanii, strategii bazate, în principal, pe superioritate numerică și tehnologică?
Are România vreun militar cu funcție înaltă capabil să dezvolte strategii militare adaptate situației reale? Dacă da, unde se ascunde acesta? Dacă nu, înseamnă că, de fapt, Armata României nu este gândită să facă față unor conflicte militare reale, ci să execute jocuri politice în ton cu vremurile.
De fapt, una dintre probleme
este că învățăm strategii militare de la niște armate care n-au mai câștigat cu adevărat un război din 1946 încoace. De la al doilea război mondial încoace, nici sovieticii/rușii și nici americanii nu au mai avut succese militare definitive. În Afganistan n-au reușit nici sovieticii și nici americanii și aliații lor. În Coreea a câștigat doar dinastia Kim. În Vietnam, americanii au pierdut rușinos. În Irak au existat două debarcări/invazii care nu au rezolvat absolut nimic pe termen lung, în ciuda succeselor de etapă.
Cu excepția unor debarcări punctuale, unde superioritatea tehnologică și factorul surpriză au fost hotărâtoare, SUA nu se pot lăuda că ar fi avut vreo campanie victorioasă în ultimii aproape 80 de ani. Rușii nu au nici ei rezultate militare deosebite, cu excepția ștergerii Ceceniei de pe fața Pământului.
Și atunci, ce învață strategii noștri în prestigioasele școli americane? Ce învățau în academiile militare sovietice?
Strategiile marilor puteri
militare și economice sunt neschimbate de secole: efective numeroase și arme din ce în ce mai mari și mai puternice. Asta, în condițiile în care războaiele s-au schimbat radical din 1946 încoace și nu mai poți să bombardezi orașe întregi, cu militari, dar mai ales cu civili la grămadă, fără a fi exclus din rândurile țărilor civilizate. Da, au făcut-o rușii în Cecenia și n-au pățit nimic. Cum să pățească, atunci când toată Europa care ar fi trebuit să-i pună la punct era dependentă de gazul lor?
Practic, marile desfășurări de armate, pe spații largi, au devenit imposibile astăzi. Dacă nu te joci cu tancurile prin deșert, ca în cazul celor două războaie din Golf, având și norocul ca armata inamică să nu riposteze, tancurile devin extrem de inactuale ca arme. Poți folosi aviația împotriva unui inamic doar dacă acesta nu are sisteme antiaeriene contemporane. Dacă are, chiar și puține, mai bine ții avioanele la sol. Costă atât de mult, încât nu-ți permiți să le riști aiurea.
Strategiile militare ale SUA și ale Rusiei vin din trecut, se bazează pe forță și eșuează lamentabil atâta vreme cât nu se confruntă cu inamici plictisiți sau nu pot efectua operațiuni de distrugere în masă.
Și totuși, generalii noștri, de la care așteptăm adaptare la realitate și la contemporaneitate, continuă să învețe aceste strategii și să configureze o armată bazată pe aceste tipuri de război, de multă vreme ieșite din actualitate.
Afganistan și rușinoasa
retragere americană, după douăzeci de ani de război inutil, Irak, Siria și, mai nou, Ucraina ne arată că nu avem ce învăța în materie de strategie militară de la marile puteri. Pentru că strategiile lor sunt ineficiente și costisitoare.
Evident, generalii noștri învață, în școlile americane, că este vorba despre altceva: despre investiții în arme moderne, despre cheltuieli absolut necesare pentru apărarea democrației.
Așa se face că România nu are strategii proprii pentru eventuale conflicte militare în care ar putea fi implicată direct, dar împrumută cu ușurință tendința de a cheltui din ce în ce mai mult pentru a cumpăra arme care, în conflictele moderne, și-au dovedit deja inutilitatea.
Ultima realizare a gânditorilor
militari români este achiziția a 32 de avioane F-35 din SUA. Mai vrem să cumpărăm tancuri Abrams, am mai cumpărat avioane F-16, diverse sisteme de rachete antiaeriene și așa mai departe. Sistemele Patriot, din care am cumpărat și plătit șapte bucăți, dar am primit doar trei, sunt complet depășite în conflictele recente și actuale, fie că este vorba despre Ucraina, Israel sau atacurile asupra Arabiei Saudite lansate din Yemen.
Avioanele sunt bune doar dacă nu se trage asupra lor sau nu sunt distruse câtă vreme se află încă la sol. Tancurile, câtă vreme nu putem să le punem unul lângă altul pe întreaga lungime a unui front, sunt la fel de utile în luptele timpurilor actuale ca și mașinile electrice. Numai că-s ceva mai scumpe.
Strategii militari ai României înzestrează armata pentru războaiele secolelor trecute, pretinzând că se pregătesc pentru viitor. Cheltuind aproximativ 50 de miliarde de lei (peste 10 miliarde de euro) pentru înzestrare doar în 2023, Armata Română nu se poate plânge de lipsa banilor. Dar, așa cum am mai scris în câteva rânduri, în cazul unui atac armat din categoria conflictelor contemporane, similar atacului Hamas asupra Israelului, nu ne vom putea apăra cu facturile achitate marilor producători de armament din SUA. Și nici nu vom putea cere o pauză de la conflict ca să ne schimbăm strategii. Pentru că strategii militari actuali ai României sunt buni, dar nu pentru noi. Sunt exact ceea ce visează orice vânzător de armament depășit conceptual și exact ce-și dorește orice posibil inamic dotat în primul rând cu inteligență.
Pana si Patrascu a depins de Rudolf “Alchimistul” (imparat romano-german), asa ca despre ce vorbim…
Complexul militar industrial care a capturat atat SUA cat si restul lumii (fix asa cum ii avertiza Eisenhower pe americani ca se va intampla) se asigura ca statele adopta in razboi tactica hinghierului care lasa mereu cativa caini pe strada, destui cat sa mai aiba pui de prins si omorat si peste cateva luni…
E tare ca ne-am gandit sa achizitionam F35 imediat dupa ce americanii au pierdut unul in zbor (pe undeva prin Carolina de Nord, parca), suspectand ca a picat din cauza unor vulnerabilitati usor de exploatat de catre inamici. Macar daca ni le dadeau la pret de lichidare de stoc.
„Cheltuind aproximativ 50 de miliarde de lei (peste 10 miliarde de euro) pentru înzestrare doar în 2023, Armata Română nu se poate plânge de lipsa banilor.”
Interesant cum suma e fix cat deficitul bugetar de care se plang alesii atunci cand se gandesc de unde sa mai taie si ce taxe sa mai impuna, ca niste luminate minti ale economiei ce sunt…
O analiză foarte pertinentă. Dacă nu ai în primul rînd LUPTĂTORI PREGĂTIȚI și MOTIVAȚI armele sînt doar obicte de decor. . . SÎNGEROS .
Dupa un narav capatat de cand cu netu’, am dat imediat pe dexonline astfel:
condotier: – Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia.
Corect despre M. Viteazul, in rest ramane cum am stabilit.
Ce ti-ar face tie Sergiu Nicolaescu, mamăăă!
România este condusă de mafioți de mâna doua,cu o grămadă de diplome care nu au valoare o comedie de țară,cei care mai sunt sănătoși la cap și-au făcut rostul pe alte meleaguri. Intelectuali români sunt doar o expresie.
E nedrept a se uita „marea victorie” a SUA impotriva ex-CIA-istului renegat Noriega, in urma invaziei din Panama din 20-24 decembrie ’89 ( o simpla coincidenta!)
Au cumpărat numai fiare vechi cu grămezi de bani mult peste valoarea pe care au platit-o alți „aliați”, dar nu au dat o comanda de câțiva lei industriei naționale. Industrie care nu mai are capacități de a fabrica pulberea care se pune in cartușe și nici TNT-ul necesar pt proiectile.
Cum unde sunt strategii României? Pe Cațavencii.
Deci cumpărăm avioane F16 vechi de 35 de ani și pe noi cetățenii vor să ne oblige sa casam mașinile mai vechi de 15 ani.
De bun simt.
Dar asta e lumea in care trăim, trebuie sa faca si producătorii aia de arme profit. SI daca mai apar si unii pornit pe bataie (Putin, Hamas si diversi altii), businessul bubuie.
E si un echilibru aici, toti cumpăra acelasi tip de arme, nimeni nu inovează major. E cam ca la motoarele cu combustie, nu putem trece imediat pe electrice sau hidrogen – cui mai vindem petrolul.
Dacă poți să numești doua lucruri în jurul tau care nu au utilizat petrol pentru producție, ești mare. Inclusiv medicamente. Iar extracția hidrogenului este energofagă, consumi 2Kw de energie electrică pentru un Kw de energie pe hidrogen. Că sa nu mai pomenim că celulele pe H sunt îngrozitor de scumpe, iar în general hidrogenul face poc mai ceva decât gpl-ul.
Dacă ne puneau să luam
Cine sunteți de fapt dumneavoastră de puteți pune problema asa? Realitatea e cu totul diferita iar punctul de vedere este lipsit de semnificatia referitoare la aderarea la o alianță. Vorbiti-ne despre rolul României în NATO va rog.
Scuze, n-am știut că n-am voie să pun problema asta. Mea culpa, mea maxima culpa.
Nu poți avea o Doctrină proprie, atât timp cât faci parte dintr-o structură de alianță politico-militară. Teoretic și practic ar trebui să fie că o orchestră. Nu intru în detalii. Latinul a spus „Dacă vrei pace pregătește-te de război”. 77 de ani Europa a huzurit și a neglijat acest aspect. Urmările se văd. Stocuri insuficiente, tehnică în stare jalnică. Conducere de toată jena, cu foarte mici excepții.