Caţavencii

Ce plictisitoare e unirea dreptei!

Atât de ieftin e spectacolul cu Biroul Electoral Central în fiecare an electoral… Nu sunt actele în regulă, nu e o ștampilă, un președinte e în acte, dar alt președinte e ales și tot așa, bâlbâieli fără rost, știri de pomană, declarații fără sens.

Ți-e greu totuși să înțelegi de ce PMP are un președinte în acte și altul de drept. Cum naiba să nu faci aceste schimbări știind că la BEC se întâmplă mereu să-ți numere președinții și ar fi bine să nu fie doi?

Mai mereu, unirea dreptei a fost ceva jălnicuț. Ultima unire a dreptei a avut loc chiar la putere: PNL și USR, și am asistat la o comedie proastă cu împiedicați. Am văzut unirea dreptei între PNL și PDL, prin absorbție, ceva îngrozitor, un act politic pornografic, o scârboșenie.

E straniu că nimeni, dar nimeni nu are impresia că dreapta ar fi dezbinată. Nimeni nu a vrut ca PNL să guverneze cu USR, dintr-un motiv foarte simplu: oamenii asimilau PNL cu PSD mai degrabă, un partid de combinatori bătrâni, de borșiți care au furat și distrus țara în groaznica perioadă numită tranziție.

Unirea dreptei nu e o temă pentru cetățeni: doar și pentru simplul motiv că Orban în sine nu mai e un reper care ar fi în vreo relație cu viitorul.

E plictistoare unirea dreptei, PMP e o fantomă grăsuță cu urme de Băsescu pe cearșaf, iar USR un partid în care se joacă unii de-a dictatorii.

Exit mobile version