Iohannis se adresează cetățenilor ca unei probleme. Pare că nu vrea când pleacă de acasă, dar cu cât se apropie momentul în care trebuie să deschidă hidraulica, cu atât devine mai întunecat. Astfel că sfaturile sale adresate cetățenilor au ca fundal un fel de scârbă. A vrut să aibă empatie, dar dioda care-i bate-n piept l-a făcut mai degrabă să semene cu un capsator de birou care plânge la Bambi.
„Unii au făcut profituri uriașe în criza energetică“, spune Iohannis și prezintă totul ca pe ceva ce am putea remedia noi. Asta e, s-au făcut profituri. Robotul nu înțelege că aceia sunt fix banii noștri. Ni se cere să „ajutăm“ cumva pentru că s-au făcut niște profituri imense.
Ar avea datoria să nu lase aceste „profituri uriașe“ în aer. Ele există, sunt acte pentru ele, nu au modalitatea de existență a inundațiilor de pe Siret. Ele există, se întâmplă în continuare și nu sunt taxate. Ca orice incompetent, mai exact ca orice incompetent complice, Iohannis se adresează cetățenilor plângându-se fix de lucrurile pe care el nu le face. El, Puterea actuală, coaliția care și-a făcut canisă la el acasă. E al naibii de trist să le cerșești oamenilor solidaritate vreme de trei ani, să le spui că vom trece împreună prin asta, ca apoi să le zici tot tu, cu nesimțire, că oamenii și-au luat țeapă. Că se fac bani ca la nebuni din suferința lor. Și țeapa continuă. Iar după ce spui asta te retragi în căldura Palatului Cotroceni.