Ne-am obișnuit să avem în acest colț de pagină exemple de moduri defectuoase spre ridicole în care banul public este utilizat de către statul care, oricum, periodic, iese pe la televizor și urlă că nu contribuim suficient de mult, rapid și constant. Sigur, nu că ar trebui să înțelegem acum că ideea de-a plăti taxele este greșită doar pentru că la noi se pune în practică de-a trânta, dar uite o cifră: 4,6 miliarde de lei, suma zburată din trezoreriile autorităților locale și județene din România, în ultimii opt ani.
Nici măcar nu vom cădea în capcana de a ne întreba „Oare ce puteam face de banii ăștia?”, atâta timp cât de banii ăștia puteam face literalmente orice. Puteam lua 4,6 miliarde de lei și să cumpărăm cu ei pufuleți, după care să distribuim cât un bax de pufuleți fiecărui copil de pe mapamond. Puteam să îi pariem pe faptul că Simona Halep va fi numărul 1 mondial până la finalul anului. Puteam face vreo doi kilometri de autostradă, chiar dacă asta nu ar fi ajutat așa mult, dar tot era ceva chiar dacă noi așa construim drumuri, cu câte 500 de milioane per kilometru. Puteam face orice, dar s-au furat.
Potrivit Curții de Conturi, cel mai păgubos a fost anul 2015, cu 867 de milioane de lei, iar topul prejudiciilor pune Primăria Generală a Bucureștiului pe primul loc, cu 287 de milioane de lei, urmată de autoritățile din județul Satu Mare, cu 49,45 milioane, și de cele din județul Cluj, cu 45,8 milioane de lei. 99 de primării și consilii județene sau locale au fost chemate la Parchet pentru cazuri în care reprezentanți ai acestora au fost acuzați de deturnări de fonduri, fraude economice de tot felul, însușiri necuvenite și contracte fictive de tot felul. Doar în municipiul București, în perioada 2008-2016, au zburat pe achiziții publice păguboase 8,2 milioane de lei. S-au făcut străzi unde nu era cazul, s-au umflat prețuri de achiziție, s-au făcute zeci de acte adiționale la contracte, s-au atribuit contracte unor firme prietene, s-au vândut terenuri din administrația publică unor rude ale celor care erau în măsură să vândă drepturi. S-au făcut de toate și toate au fost pentru construirea României. Nu asta a noastră, ci a României paralele în care contribuabilul de rând are multe, multe vile. Atâta că vilele sunt ale celor pe care contribuabilii i-au ales să îi reprezinte.