Urmăresc involuntar de ceva vreme evoluţia cazului lui Mircea Lucescu şi mărturisesc că n-am reuşit să înţeleg pe deplin unele lucruri, De exemplu, n-am înţeles care e legătura dintre cariera extraordinară de antrenor a lui Lucescu şi faptul că acelaşi Lucescu a tăiat calea unui tramvai. Să-l fi distras antrenorul Lucescu pe şoferul Lucescu cu o schemă de joc revoluţionară, făcîndu-l să plonjeze nebuneşte pe şine? Să se fi enervat Lucescu şoferul pentru că Lucescu antrenorul spărgea seminţe şi le arunca prin maşină? Mă îndoiesc. Atunci de ce toate ştirile pe care le citesc fac referire la antrenorul de aur Mircea Lucescu şi nici una la şoferul submediocru Mircea Lucescu, cel care era să-i facă o fericire fratelui său geamăn şi să ne lase pe toţi fără motive de mîndrie? Probabil n-o să aflăm niciodată.
O altă chestie pe care n-am reuşit să o înţeleg este de ce Dorin Chioţea îl întreba pe unul dintre medicii lui Lucescu dacă “Nea Mircea” a zis ceva despre planurile lui de viitor de la Şahtior Donetsk şi dacă poate să mănînce chestii solide. S-ar putea să mă fac de rîs şi să fie o procedură medicală standard să-ţi întrebi pacienţii dacă o să joace “4-4-2” sau “3-5-2, cu doi închizători” în următorul meci, dar de cînd mă uit eu la M.A.S.H., Spitalul de Urgenţă şi Dr. House n-am auzit de aşa ceva. Ca să nu mai zic de problema alimentelor, care m-a pus chiar şi pe mine pe gînduri şi m-a făcut să mă întreb dacă piftia e pînă la urmă substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau plasmă.
În fine, cea de-a treia nelămurire e una de natură economică. Dacă tot ce-a trebuit să facem ca să-l aducem în România pe Rinat Ahmetov, posesorul unei modeste averi de 16 miliarde de euro, a fost să găzduim accidentul auto al unui antrenor internaţional, de ce mai investim în pîrtii de schi? De ce băgăm bani în turism? De ce ne chinuim să facem autotrăzi? N-ar fi mult mai simplu să atragem oameni de afaceri bogaţi în ţara noastră organizînd calamităţi? Gîndiţi-vă doar: răpiri, alunecări de teren, crime, violuri, unghii încarnate! Toate fac parte din farmecul locului dar se pare că niciodată nu implică personalităţi suficient de cunoscute. Uitaţi de Grădina Carpaţilor! Cine ar vrea să viziteze asta? Dacă sînteţi un miliardar care nu mai ştie ce să facă cu banii, n-aţi vizita mai degraba ţara unde a murit înţepat de albine Brad Pitt? Sau locul în care Prinţul Charles a căzut într-un canal nesemnalizat? Nici nu vreau să mă gîndesc ce forfotă ar fi în Bucureşti sub sloganul “Oraşul în care Lady Gaga a răcit la ovare”. Bine, ideal ar fi să cîştigăm cursa de organizare a Apocalipsei, dar cine ştie ce se mai întîmplă pînă atunci. Lucrurile sînt atîte de imprevizibile aici încît poţi să-ţi vezi liniştit de treaba ta pe strada şi din senin să te calce tramvaiul.