Plecând de la premisa că e încă dotat cu discernământ, cu rațiune, că acționează echilibrat și după un plan, cred că președintele Nicușor are următoarea agendă. În primul rând, vrea să fie reales. În al doilea rând, vrea să țină extremismul politic departe de puterea reală. În acest sens a trebuit să se descotorosească de principalul său oponent: Bolojan. L-a sacrificat pe Bolojan pentru că pierdea electorat în favoarea monosprâncenatului liberal, degrabă tăietor din gură de la speciali, și din fapte de la oamenii simpli. Apoi, a trebuit să se alieze cu PSD, față de care a făcut numeroase concesii în chestiunea Justiției, pentru a nu lăsa PSD să fie înghițit de AUR. A fost o mișcare cu miză strategică.
În același timp, a încercat să împace și capra europeană și varza americană, cu accente magaioate. Totodată, Nicușor n-a încetat să vrea, întocmai ca Iohannis, un guvern al lui. Vrea în continuare să fie omul reformelor în statul român, dar făcute într-un stil echilibrat, cu mai multe concesii decât era dispus să facă Bolojan din topor. Poate că asta e calea corectă. Cel mai probabil, însă, nu e. Cel mai probabil își va pierde tot electoratul, iar altul, de la suveraniști, nu va veni, pentru ei va rămâne pururi Mucușor. Îi poți seduce pe Antonescu, Ponta și Udrea, dar și pe Gigel de la Făurei care vrea să audă Șoșoaca urlătoare și auriferul gargaragiu și simionagiu? Răspunsul este: nu. Nicușor Dan are câteva idei despre ce e mai bine pentru țară, nu sunt cele mai bune, dar are și răbdarea de păianjen să țeasă plase și să aștepte să cadă toți în ele, urmându-și planul cu o încăpățânare de tractor fabricat în Belarus (calde salutări pe această cale și domnului Păun).
Este, orice s-ar spune, un bun încasator. Încasează multe, și nu prin cutii de pantofi ca pesediștii. Problema de fond este că nu înțelege lucrurile în dinamică, le vede mai degrabă static, câștigate pentru totdeauna, ca o concluzie matematică. Numai că în politică nu merge așa. Electoratul câștigat nu e câștigat pentru totdeauna, iar dacă vrei cu adevărat să reformezi statul român nu o faci nici cu PSD, nici cu AUR, o faci cu oricine e în stare să dea reforme adevărate, nu doar agitație și propagandă. Electoratul nu vrea jocuri de culise, înjunghieri pe la spate și repoziționări geostrategice dubioase în poziția caprei. Vrea rezultate, vrea eficiență, vrea decență, vrea acțiune, nu amânări la nesfârșit la toate numirile care contează. Iar când în sfârșit se numește cineva – te iei cu mâinile de cap și te gândești la exil în Noua Zeelandă sau Uruguay.
Nicușor suferă de boala puterii venită deodată peste un om nepregătit. Îi cade pălăria funcției pe ochi și își urmărește fanatic propriul interes, care nu coincide însă cu interesul României. Și, deocamdată, e clar cine a avut prioritate. Ce vrea Nicușor? Cred că răspunsul este: Nicușor înainte de toate. Restul, mai târziu. Veștea? Veștea nu există. E intersecția dintre Ciucă și Dăncilă. Unde nu se află nimic.