Frumoasă ca o pupăză și gureșă ca un cuc, Gabi Firea a ieșit pe ulița Antenei 3 să mai culeagă un strop din admirația publicului necomercial. S-a oprit la alde Dumitrescu la poartă și a stat la taclale cu gospodarul despre cîte-n lună și în PSD. După ce a dat cu premierul de bătătură și după ce a tăvălit guvernul prin colb, soața lui Pandele a cășunat pe multinaționale. Înjuratul străinilor e un succes recent al PSD, un refren de mamă și de țară care, spus cu ochii bulbucați și cu sprîncenele încrucișate, îi face pe pensionari să cînte „Deșteaptă-te române!”.
„Cel mai mare pericol vine de la reprezentanții unor companii private care (…) ne dau semnale explicite să o lăsăm mai moale cu organizarea și investițiile la RADET pentru că există firme interesate să cumpere cu totul pe doi lei RADETUL. Vin informații că Veolia vrea să preia RADET pentru că a mai preluat câteva în țară și a văzut că se poate și fără competiție serioasă”, a zis prințesa melodiilor populare fulgerînd din priviri dușmanul internațional.
Dar ce voia să cumpere dușmanul internațional? Păi taman RADET-ul, adică cel mai mare administrator de termoficare de pe planetă, un mamut cu mațele putrezite, cu conducte mai lungi decît distanța de la pămînt la Lună, toate sparte, toate ruginite, o alcătuire anacronică de birocrație, rugină, risipă și comunism, care suge bugetul și împovărează modernizarea fără să ridice temperatura celor 8500 de blocuri și celor 5400 de instituții în care se tremură de frig.
RADET a intrat în insolvență din pricina țepelor pe care i le-au dat guvernele la subvenții, din cauza penalităților pe care i le-a impus ELCEN, din cauza pierderilor uriașe din țevăraie, din cauza managementului de stat (și de partid) și din alte o sută de mii de cauze. RADET, asemenea celorlalte instalații antediluviene rămase în proprietatea statului, reprezintă forma supremă de organizare a birocrației, incompetenței și contractelor fără licitație. E, în același timp, un instrument cu funcții politice multiple, de la presiune socială la răsplată politică.
Ei bine, dacă s-a găsit cineva cu preocupări masochiste să se gîndească la cumpărare, înseamnă că e loc de speranță în țara asta. Ca să cumperi o ghenă energetică ale cărei datorii se apropie de un miliard de euro trebuie să fii ieșit în decor. Tipii de la Veolia par să fumeze ceva de calitate. În treacăt fie spus, Veolia face de cîțiva ani buni managementul apei și canalului în București, adică, în exprimarea domnului Pandele, scoate Capitala din căcat. N-ar strica să rezolve și RADET-ul, numai că așa ceva, după cum știe și doamna primar, nu se poate.
Putregaiul din termoficare nu poate fi cumpărat, pur și simplu, „pe doi lei”. Dacă, la un moment dat, statul român decide să privatizeze un pachet din această morgă a caloriei, se va face, potrivit legii, o licitație. Firea vrea, în schimb, să facă investiții la RADET, adică să arunce alți bani în gaura neagră a incompetenței, ca să se simtă iar, la iarnă, frigul în largul lui. Ca și cum Compania Municipală Energetică București SA, una din cele 19 firme înființate de Primărie la dorința doamnei Gabi, ar aștepta să preia cele mai fragede părți din mamut.
Cînd guvernul Grindeanu face praf programul nord coreean al lui Dragnea, multinaționalele sînt, de fapt, de vină. Ele au adus în campanie acele 10% în plus pentru PSD, iar acum, cînd vine iar vorba despre un nou tărăboi politic, trebuie scoase pe teren.