E bine să fii optimist. Te ajută la cap, îți dă putere și energie. Dar nu e bine să fii atât de încrezător încât să te desprinzi de realitate. Mai sunt câteva ore până la barajul cu Turcia și mințile românilor fierb, se fac calcule și scenarii. Cei mai vocali sunt jurnaliștii sportivi și experții din fotbal. De o săptămână îi vedem la TV vorbind numai despre marele meci de la Istanbul. Nu mă mai satur să-i aud pe unii dintre ei discutând despre ce-o să facem cu Kosovo sau Slovacia. După ei, pe turci deja i-am bătut, e pierdere de timp să ne mai împiedicăm de ei.
Kosovo și Slovacia sunt mult sub Turcia, deci n-o să avem probleme, va fi mult mai ușor cu oricare dintre ele. Așa că mai pragmatic ar fi să ne gândim ce-o să facem la turneul final. Se știe că acolo vom fi în grupă cu SUA, Paraguay și Australia. Nici cu mâna noastră nu am fi tras adversari mai ușori. Naționalele astea nu au tradiție, un aspect foarte important al fotbalului modern. Ar fi o mare și neplăcută surpriză să terminăm pe doi, așa că, în cel mai de bun-simț scenariu, ar trebui să ne facem calculele pentru meciurile din faza eliminatorie. Să spunem că nu câștigăm grupa și terminăm pe 2, după SUA, că trage Infantino, tovarășul lui Trump, cu ei. O să jucăm cu Egipt. Salah e bătrân, deci îi batem și pe ăștia. Urmează meciul cu Argentina. I-am mai făcut să plângă o dată, tot în America. Poate cu mai multe emoții, dar vom trece și de ei cu 3-1, goluri Denis Man, Nicușor Bancu și Ianis Hagi. Apoi, Doamne-ajută, orice se poate întâmpla până la trofeu.
Avem un fotbal intern bun, dominat de cel mai mare investitor posibil pe acest pământ, domnul Gigi Becali, jucători imenși, de la cluburi uriașe din China, Arabia Saudită, Turcia. Dacă nu ne pălește ghinionul în seara asta, să luăm vreun 5-0, cred că trebuie să ne uităm serios după bilete la finala de la New York.
M.T.