Formaţia de hipsteri „The Killers“ ridica în 2008, în melodia „Human“ o problemă filozofică: „Sîntem oameni sau suntem dansatori?“ se întreba solistul, cel mai probabil combinînd scrisul de versuri cu trasul de lipici pe nas. Sînt sigur că nu ştia clar ce vrea să zică, fiind un afon supraapreciat dintr-o formaţie lipsită de orice valoare muzicală. Însă întrebarea este validă. Cînd unduieşti lasciv din şolduri ritmic, ca om, ai un moment în care te opreşti şi îţi dai seama că ceea ce faci nu are sens şi e penibil.
E doar un mod foarte cretin de a anunţa toţi oamenii din jur că vrei să te împerechezi. Şi e şi foarte riscant. Că dacă dansezi prost, te faci iremediabil de rahat în faţa tuturor. Iar dacă dansezi bine, îi faci să se întrebe în sinea lor ce decizii proaste ai luat tu în viaţă şi cît de puţin ai înţeles din ea, dacă asta ai considerat tu că e important să faci cu ea: să ştii foarte bine să îndoi covorul sub talpă. Deci, la un nivel profund, condiţia de om este incompatibilă cu cea de dansator.
Am stabilit că Mihai Petre nu este om. Şi totuşi de ce nu-mi place? Că sînt multe lucruri care nu sînt oameni şi îmi plac. Berea, spre exemplu. Cred că din cauză că este foarte fals. Şi asta, evident, din cauza formatului de la Românii au talent. Nu e mare mister că show-ul e o franciză, făcut pe formulă standard ca hamburger-ul de la McDonald’s, avînd acelaşi gust de carton dat cu maioneză în orice ţară de pe glob. Dacă vă uitaţi la cîteva minute din emisiunea asta, varianta altor ţări, o să observaţi că e exact la fel: şi unghiul de filmare, şi doi prezentatori care seamănă la rînjet cu Pavel Bartoş şi Smiley, care comentează platitudini de după cortină, şi un jurat răutăcios şi înţepat, care face concurenţii să se simtă prost.
Originalul e Simon Cowell. Şi dintre zeci de juraţi de la Poporul X are talent care-l imită, cred că Mihai Petre e cel mai fals. Nu e vina lui. E vina faptului că e dansator. Un dansator nu poate fi rău. Dansatorul e genul de fiinţă care ţopăie printre panseluţe, iubeşte unicornii şi zvîcneşte din coapse în ritmul zglobiu al vieţii. Mereu, cînd îl văd cum încearcă să fie răutăcios cu cineva, îmi vine să rîd şi să-i smotocesc freza aia dichisită. E la fel de drăguţ ca un căţeluş de o lună cînd latră. Şi se vede şi pe faţa lui cît îi e de greu să pară malefic. Cred că atunci cînd ajunge acasă, după filmări, Mihai Petre îşi aduce aminte cum l-au forţat producătorii din cască să fie rău şi plînge. Dansează şi plînge. Vă rog eu, şefi de la PRO TV: lăsaţi-l pe Mihai Petre în pace! Destinul lui nu e să fie acru la TV. Destinul lui e să ţopăie pe curcubeie.