Florin Cîțu, fost ministru de Finanțe, pare omul unei singure propoziții. Unii sunt oameni ai unor idei fixe, dar până și asta este o formă de evoluție prea avansată pentru Florin Cîțu. Ca să ai idei fixe, trebuie să ai idei. Când n-ai idei, ai propoziții. Fixe. Cum are Florin Cîțu: „Românii trebuie să știe!“. Asta este propoziția lui Cîțu, pe care o molfăie de vreo doi ani atât prin viu grai, cât și în scris prin mediul online. În spatele acestei propoziții, Cîțu plasează, de obicei, tot felul de fake-news, pe care le rostogolește, le întoarce pe toate fețele, le compresează sau trage de ele până amețește el însuși. Așa se face că într-o zi dă de bune niște date, a doua zi e la fel de sigur pe date care se bat cap în cap cu cele anterioare și tot așa. Poate de aia nu i-a ieșit, acum niște ani buni, atacul speculativ la moneda națională. Nu că e Mugur Isărescu prea bun, ci pentru că e el foarte slab dotat. Intelectual, desigur.
De când a devenit persoană importantă, foarte importantă, respectiv premier, Florin Cîțu nici măcar nu-și mai rostogolește propriile fake-news-uri. A scăpat de corvoada de a le găsi, formula și distribui. Acum are la dispoziție fake-news-urile șefului său, președintele României, Excelența Sa Klaus Iohannis. Iar fake-news-ul preferat al domnului Cîțu și al întregului Partid Național Liberal este, zilele acestea, iminenta sosire în țară a purcoiului de bani de la UE: nu mai puțin decât „peste 30 de miliarde de euro“ negociate și obținute de Măria Sa pentru Planul Național de Redresare și Reziliență, parte a Mecanismului de redresare și reziliență.
Pe 21 iulie 2020, la încheierea Consiliului European,
Klaus Iohannis, extrem de mândru de realizările sale, declara ritos: „Iată că, după discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere, am obținut pentru România o sumă impresionantă – 79,9 miliarde de euro – pentru proiectele europene, negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare. Vom folosi această sumă de 80 de miliarde pentru a reface infrastructura în România, pentru a construi spitale, școli, pentru a moderniza marile sisteme publice. Este, de asemenea, foarte important de știut că o parte semnificativă din acești bani va fi folosită pentru relansare, pentru revigorare economică“.
Ce s-a reținut de aici? Sau ce a transmis propaganda mai mult sau mai puțin oficială? Că domnul președinte, prin forțe proprii, a obținut pentru România 80 de miliarde de euro. Care este, însă, adevărul?
Adevărul e că 50 de miliarde de euro, aproximativ, sunt fondurile europene alocate României pentru exercițiul financiar 2021-2027. Dar suma, deocamdată, nu este oficială, urmând să o aflăm atunci când se vor definitiva toate discuțiile despre bugetul UE pentru următorii șapte ani.
În exercițiul financiar multianual 2014-2020, România a negociat inițial 48 de miliarde de euro, dar a pierdut din această sumă pe parcurs, ajungând la o alocare finală de 39,88 de miliarde de euro. Cât din acești bani au fost cu adevărat atrași, vom afla în curând. Față de negocierea inițială din 2012, după care primeam 48 de miliarde de euro, negocierea de anul trecut aduce doar două miliarde în plus. Față de suma alocată finalmente, avem peste zece miliarde în plus. Dar este vorba doar de promisiuni, nu de suma finală, încă necunoscută.
Știm, însă, cum stăm cu celelalte 30 de miliarde
de euro, care sunt parte din Mecanismul de redresare și reziliență. Acești bani sunt prevăzuți de UE pentru a ajuta economiile statelor membre să-și revină după criza provocată de pandemie.
Pe 18 ianuarie 2021, în Jurnalul Oficialal Uniunii Europene a fost publicat „REGULAMENTUL (UE) 2021/241 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență“.
Din acest regulament aflăm următoarele: UE are la dispoziție 312.500.000.000 de euro pentru „sprijinul financiar nerambursabil“ și 360.000.000.000 de euro pentru „sprijinul sub formă de împrumut acordat statelor membre“. Așadar o parte sunt fonduri nerambursabile, o parte ceva mai mare sunt împrumuturi. În consecință, Klaus Iohannis a obținut aproape jumătate din cele 30 de miliarde sub formă de fonduri nerambursabile și aproape jumătate din sumă o reprezintă dreptul nostru de a ne împrumuta de la UE. Dar nici fondurile și nici împrumuturile nu vin fără condiții și proiecte, nu sunt garantate, nu sunt bani cerți. Sunt sumele maxime alocate Românei.
Banii din Mecanismul de redresare și reziliență
vor fi alocați pentru proiecte care, în principal, se înscriu în următoarele domenii: „tranziția verde;transformarea digitală; creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate, cercetare, dezvoltare și inovare, precum și o piață internă funcțională, cu IMM-uri puternice; coeziune socială și teritorială; sănătate și reziliență economică, socială și instituțională, având drept scop, printre altele, creșterea nivelului de pregătire pentru situații de criză și a capacității de reacție la criză; politici pentru generația următoare, copii și tineret, cum ar fi educația și competențele“.
Pentru a primi banii, fondurile nerambursabile sau împrumuturile, trebuie depus până pe 30 aprilie 2021 un Plan Naționale de Redresare și Reziliență. „Planurile de redresare și reziliență eligibile pentru finanțare în temeiul mecanismului cuprind măsuri de implementare a reformelor și a investițiilor publice prin intermediul unui pachet cuprinzător și coerent, care pot include și programe publice destinate să încurajeze investițiile private“. Planurile trebuie aprobate de către UE, altfel banii pur și simplu nu vin. Nici fondurile nerambursabile, nici împrumuturile.
Adevărul despre negocierile lui Iohannis
este că domnul președinte, de fapt, nu a negociat el însuși nimic. A fost vorba despre o negociere colectivă, despre stabilirea unei formule general valabile de atribuire a banilor. Formula pentru absolut toate statele membre este următoarea (în ceea ce privește contribuțiile nerambursabile): „Cheia de repartizare aplicată unei proporții de 70% din cuantumul menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (a), κi este definită după cum urmează:
și „Cheia de repartizare aplicată unei proporții de 30% din cuantumul menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (a), αi, este definită după cum urmează:
Conform acestor ecuații, și nu conform magistralelor negocieri inexistente, României i se alocă spre cheltuire 14.248.020.000 de euro. Atât și nimic mai mult. Acești bani, însă, nu sunt garantați, nu sunt sume certe care vor intra în buget, ci vor fi primiți doar în funcție de proiectele depuse de România în cadrul PNRR.
Partea cu împrumuturile este și mai simplă: „Cuantumul maxim al sprijinului sub formă de împrumut acordat fiecărui stat membru nu depășește 6,8% din VNB-ul său pentru anul 2019 în prețuri curente“. Așadar nu putem împrumuta oricât, ci doar maximum 6,8% din Venitul Național Brut din anul 2019.
În 2019, VNB-ul României a fost de 202.022.581.815 euro. așadar suma maximă pe care o putem împrumutat de la UE, în baza PNRR, este de 13.798.735.562 de euro.
Suma totală pe care o poate accesa România, așadar, este de 28.046.755.562 de euro. Această sumă este cu cel puțin două miliarde de euro mai mică decât vehiculata „peste 30 de miliarde de euro”. Iar două miliarde de euro nu reprezintă o sumă mică, o sumă pe care guvernanții o pot arunca așa, la plesneală, ca să dea bine în campaniile electorale.
Cele peste 30 de miliarde de euro ale lui Iohannis sunt, de fapt, 28 de miliarde, dintre care jumătate sunt împrumuturi, iar cealaltă jumătate, ca și împrumuturile, este condiționată de proiecte aprobate de UE.
Dacă, din întâmplare, aveați planuri personale cu cele 30 de miliarde, ne pare rău să vă spunem, dar trebuie să vă mai restrângeți. Nu e chiar așa cum se vede la televizor sau în online…
Anexe:
„Negocierea” lui Iohannis:
Cheia de repartizare aplicată unei proporții de 70 % din cuantumul menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (a), κi este definită după cum urmează:
,
unde și
,
unde
υi ≤ 0,75 pentru statele membre în cazul cărora și
υi ≤ 1,5 pentru statele membre în cazul cărora.
Definind (1):
— |
|
— |
|
— | popi,2019 drept populația totală a statului membru i în 2019; |
— | popEU,2019 drept populația totală a statelor membre UE-27 în 2019; |
— | Ui,2015-2019 drept rata medie a șomajului din statul membru i în perioada 2015-2019; |
— | UEU,2015-2019 drept rata medie a șomajului din UE-27 în perioada 2015-2019 (utilizându-se în fiecare an media ponderată a statelor membre UE-27); |
— |
|
— |
|
Cheia de repartizare aplicată unei proporții de 30 % din cuantumul menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (a), αi, este definită după cum urmează:
unde:
și
unde:
,
și
unde
Definind:
— | PIBi,t drept PIB-ul real al statului membru i la momentul t = 2019, 2020, 2021; |
— |
|
— |
|
— | popi,2019 drept populația totală a statului membru i în 2019; |
— | popEU,2019 drept populația totală a statelor membre UE-27 în 2019. |
Scăderea PIB-ului real pentru 2020 (δPIBi,2020–2019) și scăderea cumulată a PIB-ului real pentru perioada 2020-2021 (δPIBi,2020–2019) se bazează pe previziunile Comisiei din toamna anului 2020 și se actualizează până la 30 iunie 2022 pentru fiecare stat membru, înlocuind datele din previziunile Comisiei din toamna anului 2020 cu rezultatele efective raportate în cea mai recentă actualizare a codului Eurostat seria „tec00115 (Rata de creștere a PIB-ului real – volum)”.
Să înțelegem că Klaunus (președintele tuturor românilor de altă naționalitate) a mâncat ce nu trebuie de două ori numai în privința banilor de la UE?
Partea și mai simpatică e cea legată de promisiunea lui KWJ că vom face autostrăzi din banii ăștia.
Nu prea pare că fondurile accesabile in Mecanismul de redresare pot fi folosite pentru așa ceva.
E totuși ironic: Când putea folosi bani europeni ca să facem infrastructură nu am fost capabili să îi atragem.
Acum, când KWJ ne amenintă că România Normală se va umple de autostrăzi, aflăm de fapt că banii europeni sunt pentru eoliene și panouri solare…
Problema e că a promis banii ăștia și pentru autostrăzi, dar și pentru învățământ, sănătate și încă vreo trei domenii „prioritare”.
Pentru toate formulele complicate de mai sus, exista un răspuns. Fie Varanul securist, fie Dottore plagiatorul, fie Dragnea penalul, fie Dancila proasta. În funcție de perioada istorica, orice analiza a fost anulata complet de un astfel de slogan stantat adânc în creierele celor fără creier. Acum este moda cu Sosoaca isterica. Deci, răspunsul la socotelile tale cu miliardele ar fi: „bine, bine, lasă asta, Sosoaca e nebuna”.
Bravo! Direct la ficați! Sper să afle cât mai multă lume, să nu mai plece după fentă, că o fi a lui Klaus, că Câțu, că Orban, că Barna (sic!).