Între „Salut, Sorine“ şi „Pe Blejnar nu-l cunosc“ s-a scurs un an. Minciuna a avut răgaz să crească. Acum, la doi ani împliniţi, merge binişor în picioare, chiar dacă le are scurte. Face singură la oliţă, iar Barroso mai vine, cînd şi cînd, s-o şteargă la cur. Dinţişorii ei de lapte şi miere, înfipţi în sfîrcurile României, le fac pe doicile bruxelleze să chiţăie încîntate cînd o vizitează la Bucureşti. Ce mai, e minciuna pe care ele au vegheat-o, au hrănit-o şi au învăţat-o cum să scape, atunci cînd adevărul se împiedică în 50% plus unu.
Traian Băsescu şi minciuna lui nou născută fac parte dintr-o faună protejată de capii UE, poate pentru că ultimul exemplar al acestei specii a fost împuşcat în 1989, în apropiere de Tîrgovişte. Întrebare: ştiu Merkel, Barroso, Reding sau Van Rompuy că protejatul lor nu e doar un fost comunist care a condamnat comunismul, nu e doar un fost securist care a condamnat Securitatea, nu e doar un suspect de corupţie care condamnă corupţia şi nu e doar un naş care, din sufletul judecătorului Iulian Dragomir, condamnă mafia? Ştiu ei că Traian Băsescu e şi un mincinos dovedit, care condamnă minciuna ca şi cînd minciuna n-ar fi prima dintre cele trei fiice bogate ale sale? Păi, Merkel, Barroso, Reding şi Van Rompuy ar trebui să ştie. Dar, democraţi cum sînt, nu se pot pronunţa dacă nu e cvorum. A, atunci cînd 50% plus una din minciunile cunoscute se vor dovedi adevărate, atunci, da!
Stenogramele lui Blejnar au apărut nu fiindcă procurorii ar avea atacuri de conştiinţă şi nici pentru că judecătorii nu l-ar mai găzdui în suflet pe Naş. Ele au apărut ca să facă posibilă apariţia altora în noiembrie, cînd campania va fi dat în pîrg. Dosarul lui Blejnar, în care există o fraudă de zeci de milioane de euro şi un complice care doarme într-o fundaţie de beton, a dat pe mîna Justiţiei doar o infractoare în furou şi un grup organizat de prezervative. După cum arată stenogramele, Blejnar va îmbătrîni în patul lui, bogat şi nevinovat. Întrebare: credeţi că Băsescu, stăpînul parchetelor şi asmuţitorul SRI, a fost înregistrat fără ştirea lui? Dacă aveţi dubii, recitiţi-i răspunsurile. În afară de zece „da“-uri, trei „aha“-uri şi un „Sunaţi-l, măi, pe premier“, subiectul nu ciripeşte nimic. Le zice ca la carte, aşa cum ar trebui să facă şi să dreagă, pentru ţara lui, un preşedinte grijuliu şi preocupat. Dînd imaginaţia la o parte, lăsînd adrenalina la locul ei şi calmîndu-te puţin, poţi vedea că stenogramele lui Blejnar – ca şi Blejnar – lucrează pentru Băsescu. Se întreba lumea, cu subînţeles, de ce nu apar şi stenograme cu Băsescu? Ei, uite că apar. Alese pe sprînceană, dintre dublele bune, editate de urmaşii Codruţei, ca pe vremuri, şi croite pe gustul şefului, ca un buchet de editoriale semnate de Mircea Marian. Cînd vor apărea cele cu Ponta şi cu Antonescu, cînd ţîţoasele din parchete şi dreptacii din SRI vor deşerta dulapul la Hotnews şi la Evz, de la Cotroceni se va auzi o voce: „Hă, hă, măi, băieţi, stenogramele mele au fost mai frumoase!“.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012