Scriam săptămîna trecută că şansa unui scriitor român de a fi citit de foarte mulţi oameni – în fine, citit e mult spus, măcar răsfoit – apare atunci cînd scriitorul respectiv devine un „caz“. Pentru a deveni un „caz“ nu e nevoie să-ţi omori amanta sau nevasta, nici măcar copiii, e de ajuns să înjuri într-o carte Patria, să-ţi bagi Pula în ea şi, dacă ai noroc, procuratura se va autosesiza. Evident că la chestia cu Pula şi Patria trebuie să adaugi şi alte ingrediente la fel de explozive şi de oţioase.
Cam asta a făcut un poet, tînăr şi talentat, Marius Ianuş. Născut în 1975 la Braşov, a publicat în anul 2000, la Editura Vinea, volumul de versuri Manifest anarhist şi alte fracturi. În poemul de deschidere al volumului, intitulat chiar „Manifest anarhist“, poetul declară că „Aş fi fost un poet al interiorului / dacă aş fi avut ce mînca…“. Aşa că, mort de foame, constată corect că „preşedinţii sînt nişte cretini“ şi că „guvernul e o adunătură de cretini“. Concluzia poetului mort de foame vine repede şi pare perfect normală: „Sînt atent cu tine, România, / îţi introduc penisul meu lung şi negru / în pîntec, România“. În exemplarul pe care mi l-a dat, poetul a înlocuit cuvîntul „pîntec“ cu, scris de mînă, cuvîntul „gură“. I-am înţeles revolta, dar Procuratura din Braşov n-a înţeles nimic şi s-a autosesizat împotriva cărţii şi a autorului ei. Nu s-a întîmplat nimic, bineînţeles, dar autorul Manifestului a atras atenţia, nişte oameni l-au citit şi au hotărît că nu-i un poet deloc rău. Din păcate, Marius Ianuş s-a cuminţit şi s-a retras într-o mînăstire, unde scrie poezii cu „Măicuţa Domnului“.