Înclinați să abordeze teme grave, din zona existențialismului, nordicii nu puteau face un serial polițist în care un hoț mărunt omoară din greșeală pe cineva. Criminalitatea pe care o explorează în poveștirile lor trebuie să aibă un substrat metafizic, o motivație care poate fi riguros expusă într-o lucrare de doctorat la Facultatea de Filosofie a Universității din Copenhaga. Din acest motiv, serialul Broen (Podul) nu începe cu niște polițiști care găsesc cadavrul unei prostituate aruncat neglijent pe un câmp. Ce găsesc polițiștii în primul episod e jumătate din cadavrul unei politiciene din Malmö lipit de jumătate din cadavrul unei prostituate din Copenhaga, astfel încât să pară că-i vorba de o singură persoană. Totul, la jumătatea podului care leagă Danemarca de Suedia, fix pe granița dintre state. Pun pariu că un vasluian mediu condamnat pentru omor nu s-ar gândi niciodată la așa ceva. Pentru că nu are anvergura filosofică a scandinavilor și consideră că, dacă i-ai crăpat capul omului cu toporul, ți-ai făcut treaba și poți să te duci acasă liniștit.
Dincolo de faptul că infracțiunile din Danemarca pe care le prezintă par comise de criminali din Școala de la Păltiniș și de adepți ai Iluminismului scoțian, serialul te convinge și datorită detectivilor chemați să le investigheze. Două persoane interesante și haioase în felul lor, cu care ți-ar plăcea să ieși la o bere și să discuți despre Kierkegaard. El, danezul, e un polițist supraponderal blazat și simpatic, în timp ce ea, detectiva suedeză, e o blondă inteligentă, dar cam autistă, care nu vede nimic ciudat în a se schimba permanent de bluză în contexte sociale. Ei trebuie să-și unească forțele ca să-l prindă de autorul crimelor cu motivații metafizice, un misterios pseudofilosof de doi bani aproape la fel de antipatic ca Țuțea.
Broen (Podul), coproducție Danemarca-Suedia, 2011- , 60 de minute, difuzat de BBC 4.
