Politica PSD-ului a ajuns precum WC-ul din fundul curții. Are o balama la ușă – UDMR, un căcănar dispus să își asume munca cu hârdăul cînd se umple groapa cu căcat – PNL și un dulău în lanț – AUR. Pentru că politica mioritică i-a vrut întotdeauna pe români drept un popor cu latrina gîndirii în fundul curții, îi încurajează că asta înseamnă să ții la tradiție și să-ți cinstești înaintașii care au creat un adevărat cult al izolării în clipele de relaxare cînd – ca tot omul – îți dai drumul la supapa socială. Dar, inevitabil, timpul nu stă pe loc, iar românii s-au șmecherit și strîmbă din nas la mirosul de pămînt îmbibat cu îngrășămînt natural.
Probabil că evoluția acestei nații a resimțit un punct de cotitură la apariția benzinăriilor moderne, cu toalete, apă caldă, săpun, hîrtie igienică, uscătoare cu jet de aer și pisoare cu senzor de mișcare. Și fița cea mai tare este că, după ce te-ai ușurat, poți să-ți cumperi și o cafea. Este drept că nu există cîștig fără pierdere, iar în toaleta modernă a unei benzinării nu mai ai poze rupte din Playboy, lipite pe pereți, așa cum erai obișnuit în fundul curții, unde nu te vedea și nu te auzea nimeni. Ei bine, nu ai cum să crezi, în timpurile noastre, cînd are acces la Internet pînă și năpîrțul satului, că mai poți conduce națiunea cu latrina pe post de monument al legăturii septice a națiunii cu glia.
Totuși, dacă începe să le pută la fraierii încăierați de nevoi lucrarea tradițională din fundul curții, dai drumul la dulăul din lanț, în ideea că singurul loc unde nu îi ajung pe bășinoși colții fiarei la glezne și la fese este tocmai latrina, ultimul refugiu la vremuri de restriște. Așa ajung românii claie peste grămadă în latrină, cu dulăul după ei, pînă cînd podeaua din scînduri putrezite cedează și toată lumea ajunge în căcat pînă la gît. Dacă se mai blochează și balamaua, ușa nu se mai deschide cînd vine SMURD-ul, iar căcănarul face pe nebunul că nu mai pune mîna pe hârdău, atunci e clar că trebuie să demolezi latrina și să chemi vidanjorii profesioniști. Iar asta înseamnă, vrei – nu vrei, sfîrșitul gropii suverane săpate la gard și racordarea la canalizarea globalistă a satului, proiect finanțat cu bani europeni.