Nu s-a inventat încă punga de seminţe sau de alune pe care s-o poţi deschide fără să-ţi sară în faţă jumătate din conţinut. Oriunde auzi un Băga-mi-aş… spus din suflet, un om tocmai a deschis o pungă de seminţe.
Spre exemplu, iar asta o ştie orice suporter care scuipă pe stadion în spatele altor spectatori coji de seminţe – pentru că nu-i frumos să arunci pe jos –, pungile de seminţe Alka, alea verzi, floare, bostan, vărgate. Un copil ar muri de foame cu ea în mînă, pentru că e imposibil de desfăcut dacă nu ai cîteva ore de sală sau n-ai spart la viaţa ta nişte metri cubi de lemne. Iar cînd se deschide, trebuie să fii foarte atent să nu-ţi sară vreuna în nas şi să-ţi ajungă în plămîn. Ar fi o moarte penibilă, în chinuri.
La fel de greu de deschis sînt unele cutii de lapte sau bidonaşe de iaurt. Ultima găselniţă pentru iaurturi şi sana a celor de la Danone este de-a dreptul diabolică. Un soi de dispozitiv care se desprinde circular de pe gura cutiei şi care, exact cînd te bucuri ca prostul că n-ai fost stropit în meclă, te face să arăţi ca cea mai penală dintre actriţele porno.
Nimic nu se compară însă cu desfăcutul ambalajelor de jucării. Un avion, un trenuleţ, un Batman de plastic înseamnă ore de transpiraţii şi basculante de sfinţi invocaţi împotriva firmelor producătoare de jucării. Fiecare piesă este legată cu sîrmă şi împachetată într-un plastic dur în care, dacă n-ai un flex la îndemînă, ca orice om gospodar, rupi zece foarfece fără nici un folos. În timpul ăsta copilul plînge lîngă tine, îi curg balele după jucărie, iar tu îi pari un retardat care nu ştie să scoată un super-erou dintr-un banal ambalaj de plastic.