Am fost de Rusalii în nord, la o nepoată de-a mea din Botoșani. Nu știu cum e la alții, dar la noi de Rusalii se curăță mormintele neamurilor, se așază cununi de spice încă verzi de grîu pe cruci, se sfințește la biserică apa etc. Am rămas „siderată” (vorba nepoată-mii, care face liceul la seral) de cîte buruieni pot crește pe morminte într-un interval relativ scurt, de parcă s-ar hrăni – Doamne, iartă-mă! – cu sevele care vin de dedesubt. Patru ore am dat cu sapa și nu le-am răzbit pe toate. De-aia am și rugat-o pe nepoată să nu sădească pe pămîntul de pe mormîntul meu (c-acolo, în nord, voiesc a mă îngropa) bujori, trandafiri sau mai știu eu ce flori, că tot le invadează buruienile, ci răsaduri: de ceapă, de roșii, de ardei, de vinete ș.a.m.d., fiindcă, pentru a da rod, ele trebuie plivite din cînd în cînd, și-așa mormîntul rămîne curat. Unde mai pui că, fapt mai mult decît probabil, conaționalii noștri mai tuciurii n-or să-și mai permită să ia de-acolo noaptea, cum fac de obicei, coroane și flori proaspete ori lumînări mai sofisticate, căci care om normal ar vrea să fure roșii pe sub care mișună niște viermi flămînzi? Ar fi chiar o premieră în istoria ortodoxiei: mormîntul ecologic.
*
Cerasela, singura femeie TESA pe care președintele Iohannis o îngăduie pentru curățenie în biroul său pătrat, mi-a șoptit că în încăpere, în spatele mesei de lucru, e un tablou mare, de doi metri pe unul, al lui Bismarck, iar pe masă, lîngă veioză, sub cristal, e o poză a Angelei Merkel, aceea în care ea se zbenguie alături de alte două prietene, așa cum a făcut-o mă-sa, pe malul Mării Baltice. Cum e și firesc, cel mai mult praf e pe Bismarck.
(va urma)