Cînd diavolul e mic copil

Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, a fost un bărbat înalt și arătos, cu privire blîndă și voce adîncă, de sfînt înscris la cor. Cu greu și-ar fi putut imagina diavolul o ascunzătoare mai bună. Căci, e știut, în anii comunismului, Satana și-a căutat cu hărnicie adăpost în fiecare ierarh din BOR. Dar unii erau șovăielnici, alții se tocmeau. Apoi, se mai găsea cîte unul care chiar credea în Dumnezeu. Cei mai mulți, însă, dădeau informații trunchiate și cereau prea mulți bani.

Nicolae Corneanu s-a născut în 1923, la Caransebeș. A făcut liceul în aceeași localitate, apoi, între 1942 și 1946, a urmat Facultatea de Teologie la București, în paralel cu Literele. În 1949, după ce și-a dat doctoratul cu tema „Viața și petrecerile sfîntului Antonie“, era un tînăr cu înfățișare de arhanghel și cunoștințe complete despre iad. Pentru ofițerii de Securitate care l-au recrutat în 1950 și l-au avut în colaborare pînă în 1988, a fost o descoperire care echivala, în chimie, cu descoperirea Actinidelor, iar în fizică cu măsurarea undelor gravitaționale.

Nicolae Corneanu și-a depășit nu numai colegii de breaslă, care nu s-au ridicat niciodată mai sus de mica turnătorie plătită, izvorîtă din frică și lichelism, ci și așteptările ofițerilor, servindu-i cu o varietate aproape infinită de cazuri, de nuanțe și interpretări. Volumul delațiunilor era atît de mare, încît un singur nume conspirativ nu-i făcea față. Așa că Nicolae Corneanu avea patru nume de cod simultan: Munteanu, Popa Vasile, Popescu Ion și Ioan. Despre excelența lui în domeniul înfundării aproapelui vorbesc cu evlavie cadrele Securității: „De la data recrutării, agentul a fost folosit cu succes în rîndul elementelor dușmănoase din mediul preoților ortodocși și chiar din  jurul Mitropolitului. A lucrat în acțiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai. În perioada 1953-1954, agentul Popa Vasile a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din Timișoara. În baza materialelor valoroase furnizate de agent organele noastre au documentat activitatea acestora și arestarea elementelor antropozofice. În timpul colaborării s-a dovedit a fi sincer față de organele noastre, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini, a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta și a rezolva sarcini complicate“.

Absolut toate caracterizările agentului Corneanu, avansat de Securitate la gradul de arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului, sînt elogioase. Zbirii Direcției Cercetări Penale au arestat multă lume și au zdrobit multe oase mulțumită desăvîrșitelor lui denunțuri.

Dar agentul cu înfățișare de sfînt și-a dus arta la un nivel de performanță nemaiatins de o ființă omenească. Ofițerii au rămas cu gura căscată descoperindu-i adîncimile morale și au redactat o informare către superiori rămasă pînă azi fără egal: „Nu crede în preceptele și dogmele bisericești fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înșelare a maselor populare. S-a preocupat de studiul științei marxist-leniniste și de însușirea ei, ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le slujească și în același timp să își dea seama perfect că viitorul nu poate aparține decît comunismului“.

În 2007 și-a recunoscut colaborarea cu Securitatea. A făcut-o cu seninătate, după ce ani la rînd, după 1990, a pozat în comitete și comisii de onoare și s-a lăsat acoperit cu titluri și medalii. A murit în în 2014 și, deși nu există dovezi, așteaptă, pesemne, în Purgatoriu, un semn de bunăvoință de jos.