Caţavencii

Cînd mor cîinii? Cînd vor cîinii!

Deşi încă de acum zece sau cincisprezece ani scamatorii NATO l-ar fi putut extrage cu penseta, ca pe un vierme de mătase, pe Gaddafi din cortul său aurit, ca să-l fixeze în boxa tribunalului de la Haga, meşteşugarii desenelor animate mortuare de pe ecranele avioanelor invizibile s-au gîndit că n-ar fi rău să ne ofere în plină criză o savarină cu frişcă, prelungind comedia prin hăituirea „cîinelui turbat al lumii arabe“ pînă în gura de canalizare din oraşul natal.

Numai că, ştergîndu-şi cu mirare sîngele din barbă şi cuprins de un uşor trac de martir amator înainte de a păşi în raiul ciuruiţilor, Muammar Gaddafi şi-a jucat ultima scenă cu mai mare succes decît madame Hillary Clinton, care a intrat în abator zguduindu-se de rîs ca o ţoapă.

Aşa cum Lenuţa, ruşinată de păgîni pe 25 decembrie, a exclamat: „Ce-o să zică colegii mei, intelectualii?“, şi liderul libian tăvălit prin ţărînă era îndreptăţit să se întrebe ce-or să zică foştii săi colegi de servici europeni, care nu s-au sfiit pînă acum doi ani să se hîrjonească printre sonde şi să converseze în maidaneza veche cu beduinul nebun.

Păi, dacă Berlusconi, fugărit de italiencele isterice printre ruinele Colosseumului, ar fi luat cîteva poşetuţe în scăfîrlie, dacă papagalului galic Sarkozy i-ar fi sărit fulgii la o bătută cu metecii parizieni, dacă şpăgarul Tony Blair ar fi primit, netam-nesam, un cap în gură de la regina Elisabeta sau dacă Traian Băsescu, încolţit de haita pensionarilor, s-ar fi pitulat printre stabilopozii din Constanţa de mînuţă cu Bercea Mondialu’, fratele Gaddafi le-ar fi sărit în ajutor, aşa cum a încercat să-l scoată din căcat şi pe nea Nicu în ’89, trimiţîndu-i o duzină de lune­tişti libieni. Recunoştinţa e însă o plantă care creşte mai degrabă în grădina regilor decît a lacheilor înnobilaţi.

Cuprins de o jenantă compasiune pentru călău şi călăiaşii săi schingiuiţi ca-n Evul Mediu, mă întreb şi eu ca prostul: oare în ritmul în care scăpăm de cîinii turbaţi ai lumii arabe, ce-o să ne facem cînd o să rămînem în bătătură doar cu potăile noastre sănătoase?

Exit mobile version