Problema dreptei românești nu e, așa cum s-ar aștepta oamenii înzestrați cu spirit de observație, că e alcătuită doar din atîrnători la slujbe, demnități și bani de la stat.
Cel puțin, nu în accepțiunea celor care atîrnă la această dreaptă. Din punctul lor de vedere, problema dreptei este că nu le recunoaște valoarea și sacrificiile. Așa se face că prin fiecare partid, din ce în ce mai mic, există cel puțin un nemulțumit care solicită zeilor dreptate pentru că încă nu a fost uns cu toate unguentele oficiale drept candidat unic al “dreptei” la funcția de suprem în stat. Neamțu plînge în palmă că e prea necopt și ratează ocazia și like-urile de pe Facebook. În PDL, nemulțumiții au deja grup de întrajutorare și-și plîng unul altuia pe umăr, uitîndu-se cu ură la Udrea. Din PNȚCD nu avem informații pentru că, fiind prea mic, n-am reușit să infiltrăm surse. Dar există și un loc unde nu se plînge, ci se repetă în draci pașii de dans pentru noaptea balului inaugural: Forța Civică. Acolo, după cum spuneam, îndoielile au fost lăsate deoparte, iar liderul incontestabil al partidului e convins că ceea ce a pus deja pe hîrtie s-a și realizat. Dacă e să dăm crezare zvonurilor, nu mai e multă vreme pînă cînd ceilalți vor veni să se închine adevăratului președinte al României, șef al celui mai mare partid de dreapta. Unde? La sediul Președinției de la “Bagdasar-Arseni”, a doua ușă după salonul lui Napoleon.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
