Un funcționar de la cenzura egipteană i-a cerut autorului acestui volum* o declarație că nu-i de acord cu opiniile personajului principal din romanul cu care începe cartea. Al-Aswani a scris declarația, dar alt funcționar de la cenzură, mai isteț, a rupt-o și i-a propus să scoată primele două capitole ale textului, dacă vrea să-l vadă publicat.
Cu asta romancierul n-a mai fost de acord. A publicat volumul în regie proprie, în 300 de exemplare, și s-a trezit acuzat că-și disprețuiește țara, ceea ce în Egiptul lui Mubarak nu era o glumă. De la ce i s-au tras toate astea scriitorului? De la părerile personajului său despre urmașii faraonilor. Scos din sărite de cuvintele unui politician care susținea că, dacă n-ar fi fost egiptean, asta și-ar fi dorit să fie, protagonistul spune că virtuțile prin care se disting compatrioții săi de alte neamuri ar fi „lașitatea și ipocrizia, răutatea și viclenia, lenea și pizma”. Și-apoi îi ia la tocat, metodic: că egiptenii se laudă cu o glorie cu care nu mai au nici o legătură și că se mint singuri de atîta timp cu autoelogiile pe care și le adresează, încît au ajuns să creadă aceste minciuni. De pe urma acestor opinii și a admirației sale neascunse față de occidentali, personajul lui al-Aswani, un tip excentric, ce-i drept, se vede izolat de colegii lui de la institut, fiindcă îi ia de sus și nu ține Ramadanul. Mai întîi însă încasează o mamă de bătaie, să-și bage mințile în cap. Cum însă bătaia colegială îl întărîtă și mai tare, ceilalți pun la cale o conspirație împotriva lui. Cel puțin așa i se pare nefericitului însingurat care, după o aventură amoroasă cu o nemțoaică blondă a cărei existență n-o poate dovedi – ce să caute nemțoaica în Egipt?!!! –, e băgat la balamuc. E imposibil să spui dacă necruțătorul egiptean a fost internat de pomană sau chiar s-a smintit din cauza exasperării. În schimb, poți băga mîna în foc pentru talentul și luciditatea de observator ale autorului său, care te face să-l urmezi într-o lume unde Ramses a devenit nume de stradă și Sfinxul s-a metamorfozat într-un patruped de companie dintr-o rasă incertă.
* Alaa al-Aswani, Aș fi vrut să fiu egiptean, traducere și note Nicolae Dobrișan, Ed. Polirom, 2013.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
