Dacă orice soldat are în raniță bastonul de mareșal, cum îi plăcea lui Napoleon, făcătorul a 26 de mareșali, să-și amăgească soldații, orice general român retras prematur la pensie are în raniță un general mai mic, însărcinat să gândească și să acționeze în locul lui. Bine, poate exagerăm, poate nu toți. Doar cei care ajung în poziții în care, în mod normal, n-ar avea ce căuta.
Deși este mai degrabă infanterist și conțopist, Nicolae Ciucă a cunoscut gloria la parașutiști. A fost parașutat de către partenerul strategic în funcția de șef al Marelui Stat Major. A fost parașutat de Klaus Iohannis în scaunul de ministru al Apărării, de două ori. A fost parașutat în Senatul României, a fost parașutat în fotoliul de prim-ministru și în capul Partidului Național Liberal. Șase lansări și șase aterizări pline de succes. Eroul nu și-a rupt nici un picioruș, nu a suferit nici măcar o zgârietură. Este, în continuare, teafăr și nevătămat.
În ciuda activității intense la partid, în coaliție și în Senat, soldățelul nostru și-a găsit timp și pentru activități culturale, scriind o carte pe care, dacă face un efort, o să o și citească la un moment dat. Și cum să n-ai timp când, de fapt, de treburile tale se ocupă, mereu, alții?
La Senat, Ciucă nu are cine știe ce treabă. Nici nu-l prea interesează, nici nu-l preocupă prea tare chestia asta cu legile, cu alte detalii mărunte. A învățat de la maeștrii săi în ale politicii că, până la urmă, dacă există suficientă voință politică, legile nici nu prea mai contează. Le îndoi, le bați, le iei la pilă după cum îți vine ție mai bine. Este o atitudine absolut normală pentru membrul unui partid care la alegerea a trei din ultimii cinci președinți și-a contorsionat propriul statut, ca să-l tragă în bandă.
La Guvern, totul era OK pentru Ciucă dacă nu-l întrebai cu ce se ocupă Guvernul și ce face el, concret, ca premier. La Ministerul Apărării și la Marele Stat Major nu era nevoit să obosească prea mult, nici fizic și nici psihic. Asta dacă nu cumva îl atacau cârceii atunci când semna pe bandă rulantă achiziții mai mari sau mai mici pentru înzestrarea armatei cu facturi achitate pentru armament nelivrat.
Iar la partid… Ei bine, la partid, din ranița generalului iese, de oricâte ori este nevoie, Lucian Bode, el însuși general. Secretar general. Al PNL.
Fără Bode, Ciucă ar putea fi plimbat pe la orice partid și ar considera normal să dea ordine pe acolo, fără a aștepta să vadă dacă sunt și îndeplinite. Oricum n-ar comunica în ele nimic vital, așa că ordinele cu pricina, de tipul „Să facem totul, să luptăm, vitejii mei, să înfrângem, dar să nu pierdem!“, s-ar putea potrivi oriunde, n-ar face nici bine, dar n-ar face nici rău. Fără Bode, Ciucă ar fi în stare să urle toată ziua la subalterni, certându-i pentru declarațiile făcute la vreo televiziune de către cine ce știe ce membru al PSD, AUR sau UDMR, cerând să fie dat afară din partid. Norocul lui că mai iese Bode din rucsăcel și-i spune că el nu-l poate da afară nici pe unul ca Stamule, nici pe unul ca Sighiartău, d-apăi pe membrii altor partide. Dacă ar avea la dispoziție tehnologia din Dune, Ciucă ar putea pluti diafan deasupra realității, așa cum plutește umflatul baron Harkonen deasupra suprafețelor și a oamenilor.
Dar n-are nevoie, de fapt, de tehnologii prea avansate, câtă vreme îl are pe Bode, omul care conduce cu adevărat PNL-ul, cel care face și desface, înnoadă și deznoadă, îmbârligă, uneltește și complotează, amenință, laudă și recompensează.
În locul lui Ciucă, orice om cu capul pe umeri ar face niscaiva eforturi și s-ar da bine pe lângă șeful executiv al PNL, dacă vrea să prindă nu neapărat o candidatură la prezidențiale, dar măcar un loc pe lista pentru parlamentare. Dacă s-ar putea și eligibil, chiar ar fi ceva.
De fapt baronul e Harkonen… Kimi Raikkonen e un fost pilot F1…
Cre’ ca plutitoru’ e Harkonen, ca pentru Raikonen ar fi mai bine sa-i ramana rotile lipite de asfalt…