Vaai, ce-au făcut procurorii cei răi! Au închis rafinăria Petrotel Lukoil de la Ploiești, acum, în prag de campanie electorală. Până și premierul candidat Victor Ponta a căzut pe fenta asta pusă la cale de PR-ul celor de la Lukoil. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, iar povestea închiderii rafinăriei v-o spunem noi astăzi, cu amănunte incredibile.
Întâi, știrea
Suspectând un prejudiciu estimat la 230 de milioane de euro, din spălare de bani și evaziune, procurorii au descins joi la sediul rafinăriei Petrotel Lukoil, de la Ploiești, făcând mai multe percheziții, atât la rafinărie, cât și la alte societăți comerciale. S-au reținut documente, hard-uri de computere, na, așa cum spune datina la astfel de sărbători. Peste 80 de mascați, coordonați de procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, au paralizat practic activitatea rafinăriei.
Se fura în diverse forme,
de la metoda caruselului – care presupune cumpărarea de combustibil ieftin pe sute de firme-fantomă și revânzarea către Lukoil la prețul foarte mari, apoi vânzarea cu un adaos foarte mic, pentru a eluda plățile către stat – până la metoda exporturilor fictive, mii de tone de carburant nepărăsind România decât în acte.
Apoi, culisele
Ei bine, până aici știți cu toții ce s-a întâmplat, pentru că s-a relatat pe larg în presă. Din acest punct, povestea are două variante. Varianta pe care o vedeți prin presă zilele astea, la care a pus botul și premierul candidat Victor Ponta (mai concediați din incompetenți, zic!), care s-a apucat să spună nici mai mult, nici mai puțin decât că rușii nu și-ar fi luat conductele să plece în Rusia. Cu alte cuvinte, ce-aveți, mă, procurori răi, de-i beliți pe băieții ăștia simpatici acum, în plină campanie electorală? Desigur, se poate să fi fost doar o declarație de campanie, iar între respectarea statului de drept și voturi orice candidat la președinția României ar alege voturile, nu?
Ei bine, realitatea e cu totul alta.
Nu procurorii au închis rafinăria
Nici nu aveau cum să o facă. Dar Codul de Procedură Penală îl obligă pe procurorul ăla rău, certat de fostul procuror Ponta luni, să pună sechestru pe orice găsește, pentru a se asigura că statul își recuperează banii. Înțelegând situația delicată, din punct de vedere social, procurorul de la PCA Ploiești le-a oferit rușilor răgazul necesar de a se consulta cu Moscova. O oră și jumătate a durat discuția dintre directorul Andrey Bogdanov și Moscova. Cine de la Moscova nu știm, cert este că Bogdanov, un tip care a introdus în rafinărie un regim cazon, nu are pe biroul de la Ploiești poze cu familia, ci o fotografie care-l arată pe el, la o discuție cu Vladimir Putin.
La finalul discuției, răspunsul de la Moscova arăta ca și cum Bogdanov chiar ar fi stat de vorbă cu Putin: ”Moscova a spus să ne lăsați să lucrăm. Dacă nu, închidem și plecăm”. După ce și-a revenit din șoc, procurorul le-a oferit răgaz rușilor până a doua zi, la prânz, să prezinte garanții pentru prejudiciul estimat, de 230 de milioane de euro. Orice bancă ar fi emis o scrisoare de garanție bancară. Dar rușii nu au cerut la nici o bancă scrisoarea de garanție, chestiune care ar fi dus imediat la deblocarea conturilor și la ridicarea sechestrelor pe terenuri, clădiri, instalații, utilaje și marfă.
În noaptea respectivă,
atât de mult se gândeau cei de la Lukoil la oamenii care vor rămâne pe drumuri, încât căutau un vapor cu care să scoată din țară 30.000 de tone de motorină. Marfa se afla în Oil Terminal, iar procurorii nu aflaseră de această cantitate. La miezul nopții, cantitatea a fost indisponibilizată.
A doua zi, la ora 12, Bogdanov nu a vrut să vină la Parchet, doar amenințarea cu mandatul de aducere, adresată avocaților, făcându-l să apară. A rămas pe poziții. „Închidem și plecăm, dacă nu ne lăsați să lucrăm în continuare.” Desigur, ca să nu meargă el la pușcărie pentru favorizarea infractorului, procurorul a fost nevoit să mențină sechestrul, rușii luând decizia de a închide rafinăria. Deocamdată pentru 30 de zile, ca un fel de revizie. Apoi, în funcție de presiunile politice care se pot face, mai vedem.
Și, în final, vinovații
E evident că o asemenea operațiune nu se putea desfășura fără complicitatea instituțiilor statului. Pentru că la Lukoil nu se fură de ieri, de azi. Firma asta are o cifră de afaceri de cinci miliarde de euro pe an și raportează pierdere. E posibil așa ceva? Răspuns: da, dacă furi banii care-ți ies, în loc să-i raportezi ca profit și să plătești taxe și impozite.
Problema e la instituțiile statului. Cei de la ANAF, secția mari contribuabili, nu pot încheia un control pentru că Lukoil nu vrea să pună la dispoziție actele. Apoi, cei de la Lukoil le-au arătat procurorilor un act de inspecție fiscală, efectuat de Fisc. Desigur, e vorba de un act încheiat în colaborare cu Lukoil, care a oferit doar ce date a vrut. Vă dați seama cam cât costă această protecție? Vorba aceea, doar Moscova știe! Păi, poate vom afla după această anchetă, nu?
Cât despre problema socială, e chiar amuzant ce se petrece. Petrotel Lukoil a dat afară în ultimii 15 ani peste 4.000 de oameni. Acum, mai are 400 de angajați, care sunt supuși unei terori constante de către patronii ruși. În firmele care efectuează servicii pentru rafinărie mai lucrează 1.600 de oameni. Deci nicidecum 3.500, cum spunea premierul, prost informat. Domnule Ponta, să știți că regișorul asfaltului Theodor Berna, arestat de curând tot de PCA Ploiești, are 4.000 de angajați, deci de zece ori mai mulți decât Lukoil. Și ca să meargă firma și să-și plătească angajații, Berna ăsta a depus garanții pentru asigurarea prejudiciului, iar procurorii cei răi, ce să vezi, i-au ridicat sechestrul. Ceea ce se poate întâmpla și la Lukoil, dacă rușii nu mai vin să mintă pe la Guvern și produc o amărâtă de scrisoare bancară. Atât, o scrisoare bancară care să garanteze că sunt băieți de treabă. Se poate?