România a fost o țară bogată, cu un potențial uman și natural de excepție. Așa spune agenția spaniolă de presă EFE într-o analiză făcută la 15 ani de la intrarea noastră în UE. Numai că, zic spaniolii, din 2007 și pînă azi țara a fost sistematic jefuită, mințită, păcălită, împotmolită și devastată de politicienii care au condus-o. În cei 15 ani scurși, România n-a înregistrat nici un progres economic notabil, cu excepția banilor primiți pe degeaba de la Bruxelles, și ăia pierduți sau furați. Există, în aparență, o creștere a venitului pe cap de locuitor, obținută în principal prin măriri de pensii și salarii și stimularea consumului intern, dar adăugîndu-i inflația, scumpirile și devalorizarea monedei naționale, nu rămîne mare lucru din ea.
În schimb, toate obiectivele care țin de dezvoltare și modernizare au fort ratate de conducerile țării. Infrastructura e o catastrofă, un furt generalizat de fonduri cu mod de operare patentat politic. Educația e subfinanțată (jumătate din media europeană). Sănătatea a ajuns la fel de periculoasă ca bolile pe care le tratează. Sărăcia a devenit epidemie națională și a stimulat emigrarea. România a pierdut cel puțin trei milioane de lucrători calificați din 2007 și pînă azi, iar aici EFE zice că și Bruxelles-ul a pus un umăr, adică a presat Bucureștiul să lichideze companii publice, generînd șomaj, fără să țină seama de incapacitatea liderilor politici de a pune la punct programe de reorientare profesională.
La fel ca în Bulgaria, și în România clasa conducătoare a distrus capacitățile de producție industrială și de export, fiind incapabilă, fără excepție, să gîndească o strategie pe termen mediu și lung.
Peste această distrugere metodică s-a suprapus cel mai solid nărav al politicienilor: apetența pentru furt. Politicienii români au furat de-au rupt, au jefuit bugetul de stat, au falsificat licitațiile, și-au hrănit firmele cu banii de investiții, au deturnat fonduri, au blocat proiectele mari doar fiindcă nu puteau fura pe cît își făcuseră socoteala. Practic, n-au făcut altceva decît să fure și să țină țara pe loc.
Spaniolii n-au mai ajuns la cauze, n-au împins analiza pînă la servicii secrete, la combinația otrăvită între politică și Justiție sau la servilismul interesat al conducătorilor noștri în fața marilor puteri. Dar, chiar și așa, analiza asta venită de la Oceanul Atlantic, dintr-o țară care n-are nimic de împărțit cu noi – ba dimpotrivă, ne e recunoscătoare pentru mîna de lucru ieftină care le culege căpșunile –, are o greutate specială. Arată că destinul românesc e decis de o mînă de proști puși pe furat, cărora poporul nu le face nimic altceva decît să-i voteze.