1.E amuzant la PSD că liderii lui par mereu jenați de chestia asta cu dreptatea, cu corupția, cu hoții. Pentru ei, e o ciudățenie, ca vegetarienii sau obsesia pentru pâinea fără gluten, o hipstereală costisitoare, care-i încurcă și care apare, de obicei, la oamenii care n-au ceva mai bun de făcut. Adică, ok, nu zic că desființează complet justiția, dar e clar că ar fi mult mai bună o lume în care corupția nu se pedepsește deloc.
Și e ciudat, pentru că nu-i greu să fii împotriva corupției. Nimic mai simplu decât să spui că furtul nu-i bun. Până și Vadim Tudor voia să-i închidă pe bandiți, în ciuda înclinației lui, vizibilă ulterior, de a-i apăra pe cei care ajungeau până la urmă la închisoare. Și totuși, Dragnea și alți lideri recenți ai PSD-ului au o ușoară jenă, parcă le e teamă să nu genereze, pe tema asta, un consens care i-ar pune și pe ei în pericol, cu toată lipsa de sinceritate cu care-l susțin.
2.Ar fi interesant să punem cap la cap elementele poveștii și să reconstituim versiunea lui Dragnea. Care e cam așa: Deși au loc cele mai mari proteste din ultimii 27 de ani, el dă totuși o ordonanță de urgență la 1 noaptea, dinamitându-și cariera politică și partidul, doar așa, dezinteresat, pentru binele public, deși un consens larg întrunit în societate îl avertizează să nu facă asta. Mai rar atâta abnegație și eroism. Funcția de șef la Cameră e prea măruntă pentru anvergura lui.
Probabil că istoria o să-i dea dreptate și un reporter de tabloid o să-l descopere peste 25 de ani, sărac și uitat de lume, mâncând din gunoaiele unei străzi lăturalnice din Turnu Măgurele, după ce a pierdut tot (carieră, partid, firme de casă prin care sifona bani de la stat) pentru că a făcut un bine țării. Între timp, schimbarea încadrării abuzului în serviciu aduce România pe drumul modernizării și-o transformă în tigrul economic al Europei (exact cum prevăzuse Dragnea), dar pentru el era prea târziu. Cariera lui politică a fost compromisă de acel gest îndrăzneț, făcut la 1 noaptea, prin care se opunea curentului.