După ce sondajele de opinie și-au dovedit utilitatea doar dacă erau tipărite pe hârtie moale și, preferabil, puțin parfumată, a devenit evident că accesul în înfruntarea finală e deschis oricui are chef să se măsoare cu oricine. Prin urmare, cum toate soluțiile sînt posibile, să analizăm și rezultatele
Să zicem că intră în turul II:
Nicușor Dan și Elena Lasconi. Brusc, Guvernul îi retrage Elenei sprijinul. Bătăioasa Elena merge la Curtea Constituțională și își câștigă acolo președinția. Mai departe, CEDO hotărăște că USR n-are voie să-l sprijine la guvernare pe Nicușor. Populația se revoltă împotriva dictaturii de la Briusel. Coaliția de guvernare PSD-PNL susține revolta. Așa cum vă așteptați, singurul care își păstrează calmul în această situație este Cristian Tudor Popescu. Mai mult, acesta va preciza, întru liniștirea spiritelor: „E tipic pentru poporul ăsta de idioți să nu știe pe cine să voteze nici când trebuie să aleagă între olimpicul și repetenta clasei!“.
George Simion și Victor Ponta. Suveranismul triumfă. Soarele sfânt de pe cer strălucește asupra țării. Pe întreg teritoriul României domnește înțelegerea deplină. Cei doi candidați se vor privi bărbătește în ochi, își vor striga curajos „Turul doi ânapoi!“ și se vor căsători. Pentru că numărul suveraniștilor trebuie înmulțit prin orice fel. Și nu mai comentați că e scârbos. Scârbos e să te dezbraci de caracter și să te prostituezi moral cu propaganda cea mai împuțită.
Victor Ponta și Crin Antonescu. Iese Iohannis.
Doamnele Gavrilă și Șoșoaca. Doamne ferește!
Crin Antonescu și Nicușor Dan. Iarăși revine povestea cu Securitatea. Antonescu speculează momentul: „Eu am dat doar declarații, tu ai dat și ecuații!“. Nicușor umple două table cu demonstrații că nu, nu a dat, dar sistemul deja l-a sabotat. Păi, cine mai pricepe matematică în țara asta?
Călin Georgescu și un candidat-surpriză. Varianta posibilă dacă un număr relativ egal de suverani și de exasperați vor scrie pe buletinul de vot CG11, respectiv, WC11. Primul e prea evident, iar al doilea e destinația și numărul de candidați care merită să ajungă acolo din oricare tur.
George Simion și Elena Lasconi. Mai întâi, să-i fie rușine lui Simion că n-a lăsat-o în față pe Elena, că e doamnă. Al doilea, Elena propune ca înfruntarea finală să aibă loc la Chișinău, dacă George tot visează unire cu românii din Republica Moldova. Simion pierde prin neprezentare. Se refugiază în brațele lui Victor Ponta, îl adoptă pe copilul Călin G. și încearcă revenirea la putere printr-un referendum pentru familia suverană, dacă ăla pentru familia tradițională n-a interesat pe nimeni.
Victor Ponta și Elena Lasconi. Vă aduc respectuos aminte că, ultima dată, Ponta a fost bătut de echivalentul politic al unui ficus. Lasconi e o ființă vie, deci nenorocitul n-are nici o șansă.
În final, un mesaj creștin plin de speranță: nu vă fie teamă. Dacă poporul ales l-a preferat pe banditul Barabas lui Iisus, ce pretenții mai poate avea democrația de la niște români?