După apariția dosarului beției penale a lui Florin Cîțu, toată floarea cea vestită a armatei de analiști și analiști comentatori s-a grăbit să găsească sursa primară a informației. Și dă-i și aruncă vina pe tabăra Orban, pe USR-PLUS, pe Serviciile care s-au supărat din diverse motive. Parțial, fiecare a avut dreptate, în felul lui. Căci s-ar putea ca la originea scandalului să stea o persoană care și-ar fi dorit să facă parte din USR-PLUS, dar n-a avut loc, are legătură și cu Serviciile și s-ar putea să fie în tabăra lui Orban dacă n-ar fi, de fapt, în tabăra lui proprie. Tabără care este din cale-afară de supărată că personajul cu pricina n-a ajuns ministru de Finanțe în decembrie 2020.
Că n-a ajuns ministru de Finanțe atunci, hai că ar mai fi înțeles, pentru că au fost negocieri complicate, a fost prea puțin de împărțit la prea mulți doritori. Dar, atunci cînd a fost remaniat Nazare, personajul chiar spera să-i ia locul, mai ales că asta fusese discuția purtată cu premierul. Doar că Florin Cîțu, mare om, zero caracter, a uitat instantaneu ce a promis fostului secretar de stat de la Finanțe și s-a grăbit să promită postul de ministru prietenului său Dan Vâlceanu. Moment în care tînărul-speranță chiar s-a enervat, s-a dus în SUA, unde își făcuse și el studiile, dar pe banii lui ta-su, și nu s-a întors pînă cînd nu a avut ce să-i dea lui Dide să publice pe un site obscur. Nici după asta n-a înțeles Cîțu nimic și a continuat să insiste cu Vâlceanu. Acum nu ne rămîne decît să cumpărăm mult popcorn și să asistăm la desfășurarea conflictului. Căci dacă, pînă mai ieri, eram obișnuiți să vedem cum se bat două-trei Servicii între ele, e prima dată cînd avem parte de-o luptă pe viață și pe moarte politică între două tabere din același Serviciu de informații. Externe.