A fost un moment în seara de vineri, ce s-a prelungit până în dimineaţa de sâmbătă, pe care oamenii specializaţi în măsurarea reacţiilor publicului devorator de ştiri l-ar fi putut numi „momentul de aur“. Moment, pentru că a durat mai mult de un minut. Mult mai mult. Aş fi vrut atunci să am posibilitatea de a vedea reacţiile din câteva redacţii bucureştene fără ca cei urmăriţi să-mi audă hohotele. Fălcile căzute, stupoarea întipărită pe feţele încrâncenate şi limbile retrase strategic în teacă ar fi meritat orice efort.
Căci stenogramele discuţiilor dintre Blejnar şi Băsescu au surprins pe picior greşit toată floarea cea vestită a redacţiilor care supravieţuiesc din banii statului, ai evazioniştilor de la Dragonul Roşu şi ai escrocului de la SIBEX. Nu sunt mari dezvăluiri în stenogramele respective, nu aflăm nimic din ceea ce nu ştiam, respectiv că Traian Băsescu controlează, fără a avea atribuţii legale în acest sens, până şi cash-flow-ul firmelor datoare la bugetul de stat. Dar, totuşi, un moment de panică au reuşit să creeze printre susţinătorii necondiţionaţi ai preşedintelui. Panică egală, dar de sens contrar, cu euforia nejustificată iscată în acelaşi timp pe la Antena 3.
Îmi închipui reacţia lui Dan Tapalagă, principal beneficiar şi mânuitor de stenograme pe surse. Îl văd fugind la altarul închinat Zeusului, ca să verifice dacă acesta mai există, dacă nu cumva lumea lui, în care duşmanii statului modernizat erau loviţi fără milă şi fără dovezi palpabile, nu s-a prăbuşit cumva peste noapte. Îl văd răsuflând uşurat atunci când, după două-trei telefoane, i se confirmă că lumea se învârte, încă, în conformitate cu planul cincinal de dezvăluiri şi atacuri la persoană. Şi, totuşi, nu înţelege. Durează ceva până ajung la el, aşa cum ajung la restul slujbaşilor înfometaţi, informaţiile principale şi liniile de urmat. Acum, în lumina noilor indicaţii, totul îi este clar: Băsescu este un erou care vrea să aducă la buget banii de la Rompetrol, Udrea e o eroaică ce distribuie prin satele inundate pantofi cu toc şi ciocolăţele confiscate, iar interceptările nu fac decât să ne arate cum sunt ei nevoiţi să încalce legea pentru a scurtcircuita birocraţia excesivă dintr-un stat care, chiar şi după opt ani de siluire, li se predă cu greu.
E bine, după o scurtă sincopă, rotiţele mecanismului oficial de difuzare a ştirilor au reînceput să se învârtă. Rămâne, însă, o frază definitorie pentru sistem: „Le tăiem finanţarea, dar îi ţinem aşa, cât de cât sub control“. O frază pe care, zilele astea mai ales, angajaţii de la Hotnews, Evenimentul zilei, B1 TV şi România liberă o înţeleg mai bine decât oricine.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012