Să-l oprească cineva pe Crin Antonescu. N-a vorbit atât nici când era șeful PNL. Ura l-a întinerit, i-a dat energie, deși carcasa îl arată tot mai decăzut, mai prăbușit, deși se târăște nedemn spre un nou sfârșit politic, veninul îi aduce o combustie pe care nu a avut-o niciodată. Descărnat, puhav, cu ochii mâloși în care băltește dușmănia, Crin e speriat de „userizarea“ PNL. N-ar putea să spună ce înseamnă asta dacă l-ai întreba, dar cu asta defilează fostul liberal, actualmente suveranist agonic.
La 151 de ani de PNL, Crin Antonescu s-a îngrijorat de direcția partidului. Tocmai acum când, după atâția ani de nimic, PNL chiar are o direcție. Una cam ciudată, însă una care e clară: Bolojan. După mulți ani, PNL pare că ar mai avea o șansă de a rămâne relevant, de a nu se contopi cu totul cu PSD. Mizeria pedelistă părea că a învins, dar a venit în ultima clipă Bolojan și, în toată obtuzitatea lui, a făcut PNL-ul să respire independent.
Dar Crin nu poate să suporte așa ceva, nu, îi e teamă de „userizare“. Crin Antonescu e și foarte scandalizat de faptul că actuala conducere a PNL nu a lovit cum ar fi trebuit, cum ar fi făcut-o el, bineînțeles, în băiatul de la Cotroceni. Efectiv, a zis niște chestii fără sens: „Unde ați fost, Ciucu și Bolojan, când PNL «lingea clanțe» la Cotroceni? Când ați spus ceva, oricât de puțin, oricât de slab? Când ați piuit ceva?“.
Nu că a îmbătrânit urât domnul Crin, dar și prost.