Nimeni. Ăștia suntem, asta suntem.
Nimeni în drum. Oricine, de oriunde ar veni, se poate, crede domnia sa, pișa pe noi. Pentru că suntem nimeni. Nu prin naștere, nu prin educație, ci prin simplul fapt că suntem, punem întrebări și, brusc, îi încurcăm. Nu neg că și meseria noastră presupune smerenie. Nu neg nimic, onorată instanță.
Dar…
Eram, acum câteva zile, ditamai grupul de ziariști. Mulți, nenică. Eram ditamai grupul de ziariști într-o parcare. Și nu ne ajungea.
Mai așteptam. Când vin ziariștii cu microbuzul de 20 de persoane… Dar el nu știa, nu se aștepta. Așa că a venit cu mașina aia care ar face-o pe Greta să-și taiele venele pe lung. Un van care căra, în spate, un peridoc pe care se afla un skijet. La nici trei pași distanță, colega noastră de la Agerpres documenta ceva mișto. Niște copii care urmau să se dea cu niște caiace pe Dunăre. Stăteam, golani bătrâni, râzând în sinele noastre. Măgari. Și apare ăsta.
Brusc, în mine se trezește nu ziaristul, ci cetățeanul. Pentru că, de fapt, înainte de orice, ar trebui să fim cetățeni. Membrii ai cetății.
„Știți că e ilegal să vă dați cu skijet-ul în Deltă?“
„Nu!“
„Păi, aflați acum, dacă n-ați citit legea!“
A părut că înțelege. A părut…
Din păcate pentru trăieriști, sporturile nautice, dacă e ceva sport în skijetuială, sunt interzise în Deltă. Nu în Deltă per se, ci în rezervație. Adică tot aia. Practic, nu ai cum, legal, să te dai cu un skijet pe aici. Legea spune că nu poți să o faci. Dar ce e legea? De ce să o lăsăm să ne încurce, când, de fapt, putem să o ardem pe rezistență? Când putem să fim obraznici spre nesimțiți? Când eu îți atrag atenția că vei încălca legea, răspunsul tău ar trebui să fie altul. Nu mă întrebi „Cine ești tu?“. Dude, eu sunt nimeni. Și așa aș continua să fiu dacă nu taxăm nesimțiți ca tine.
Asta nu înțelegeți: de la nimeni ca noi vi se trage!
