Centrul Național al Cinematografiei (CNC) nu are nici site, nici conducere legitim aleasă. Îl are, în schimb, pe interimarul Mihai Ioan Kogălniceanu, adus în Ministerul Culturii de Daniel Barbu, pe un post de consilier. Biografia lui Kogălniceanu este trecută la secret, pe motiv de impostură. Omul nu este nici cineast, nici cinefil, și singura lui calificare este cea de moștenitor spiritual al omului politic Mihail Kogălniceanu, a cărui amintire o zgândăre din poziția de președinte al fundației numite, evident, „Mihail Kogălniceanu”. Dacă mai are vreo competență, aceea este de amant de serviciu sau de gigolo de ocazie. Nu știm cine pe cine a descoperit primul, Mihai Ioan Kogălniceanu pe Mihaela Ioana Kaitor, secretarul general al Ministerului Culturii, sau invers. Important este că Mihai a vizionat-o pe Mihaela ca pe un film erotic, drept care Mihaela a intervenit ca Mihai să fie numit fără concurs șeful CNC, de unde și interminabilele încurcături într-ale administrării și gestiunii cinematografiei românești, lăsate cu proteste și procese din partea unor reputați cineaști, ale căror drepturi au fost încălcate. Înainte de a fi pețit de CNC, pe cinematografie a mai pus ochii un gigolo de ocazie, fostul actor Bogdan Stanoevici, refugiat în Franța pe vremea lui Ceaușescu, direct în brațele unei babe care-i putea fi bunică. Prieten cu prietenii lui Ponta, lui Stanoevici i s-a promis solemn șefia CNC. Cum pasiunea Mihaelei Kaitor pentru Mihai Kogălniceanu a fost mai mare, Stanoevici a trebuit să se mulțumească cu portofoliul de ministru pentru românii de pretutindeni. Cum alegerile europarlamentare au fost câștigate în diaspora de PMP, Stanoevici are brusc o problemă de incompetență, drept care urmează să fie înlocuit cu cine s-o nimeri mai bun. Cum la CNC urmează să nu fie confirmat interimarul Kogălniceanu, Stanoevici face din nou valuri să pună el mâna pe cinematografie.
Cinematografia a cam luat plasă cu Mihai Kogălniceanu
Zoom Cinematografia a cam luat plasă cu Mihai Kogălniceanu
