Să cînți romanțe într-un oraș în care claxoanele au luat locul serenadelor pare un gest aproape donquijotesc. Dar Alexandra Știrban și Maxim Belciug sunt artiști, iar artiștii nu se tem de lupta cu morile de vînt. Așa că duminică, 25 octombrie, la unteatru, cei doi încearcă să readucă în circulație o specie muzicală pe cale de a fi înăbușită de zgomotul goanei zilnice: cîntecul de dragoste.
Pe vremuri, dacă un bucureștean avea inima frîntă, cînta o romanță. Eventual, comanda și un șpriț, chiar două dacă suferința era mare. Și nu rareori vreun compozitor, punîndu-i nenorocirea pe note, ajungea s-o transforme în șlagăr. Bucureștiul interbelic avea o adevărată industrie a suferinței sentimentale, numai că, spre deosebire de ce avem azi, aceea producea și muzică bună. Jean Moscopol, Cristian Vasile sau Titi Botez erau vedete adevărate, aveau admiratoare și succes comercial, iar romanța era la mare cinste.
Această lume vor încerca soprana Alexandra Știrban și chitaristul Maxim Belciug s-o recreeze, la unteatru, în seara frumoasei zile de duminică, 25 octombrie, în concertul lor intitulat „CÎNTA PE ÎNSERAT UN TRECĂTOR”. Printre romanțe, valsuri, tangouri și cîntece de pahar, cei doi vor răscoli repertoriul muzical interbelic, fără orchestră sau alte complicații, într-o formulă care păstrează doar esențialul: o voce și o chitară. Adică exact atît cît trebuie ca să mai miște ceva în om. Vorba unui cîntec interbelic: inima e o chitară…
Alexandra Știrban aduce în această poveste nu numai expresivitatea și rafinamentul unei voci de soprană, ci și acea căldură omenească fără de care romanța rămîne doar un frumos obiect de muzeu. Iar Maxim Belciug, acest chitarist ajuns aproape instituție, scoate din instrumentul său o lume întreagă, cu iscusința sa specială de om care cunoaște perfect regulile muzicii, dar știe și să se bucure de ele. Cîntată de ei, romanța nu mai pare o muzică pentru bunici sentimentali, căci dintr-o dată începe să ne doară și pe noi unde trebuie.
Concertul are loc în noul sediu unteatru, de pe strada Secerei nr. 14, București. Pentru cine nu știe, unteatru este unul dintre cele mai frumoase exemple de încăpățînare culturală din București. Fondat de Andreea și Andrei Grosu, proiectul a demonstrat că se poate face teatru independent de calitate, cu spectacole puternice și actori remarcabili, și când nu ai aliniate la picioare toate planetele bugetare. În 2019, unteatru a primit Premiul de Excelență UNITER, iar în 2021 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Distincții importante, dar care, din păcate, nu țin loc de acoperiș, fotolii și scenotehnică. După o perioadă în care spectacolele sale au fost găzduite de Teatrul Țăndărică, unteatru s-a instalat, în mai 2026, într-o nouă casă. Noul sediu este încă în transformare, dar funcționează și găzduiește spectacole de teatru și, iată, mai nou și concerte. Așa că participarea la concertul de duminică are și un mic beneficiu colateral: descoperiți un spațiu cultural care merită cunoscut și susținut. Într-un oraș în care apar mai repede ansambluri rezidențiale decît săli de spectacol, fiecare teatru independent care reușește să-și facă o casă este o veste bună.
Ca să n-o mai lungim, rețineți ideea principală: pe 25 octombrie, la ora 19:00, la unteatru, Alexandra Știrban și Maxim Belciug vă invită la concert. Romanțe, tango-uri și muzică românească interbelică, cîntate de o voce și o chitară. Lăsați puțin deoparte lumea asta foarte eficientă în care trăim și răsfățați-vă un ceas cu una în care oamenii aveau măcar timp să-și cînte iubirile și necazurile.
Concertul, cum am spus deja, se numește „CÎNTA PE ÎNSERAT UN TRECĂTOR”, iar biletele se găsesc pe mystage.ro și iaBilet.ro. Morala? Cînd un trecător cîntă, nu treceți pe lîngă! Mai ales că – parol! – cîntă bine!